Venera

Venera (o Venere; simbulu: ) hè a siconda pianeta di u Sistemu sulariu in ordini di distanza da u Soli incù un' orbita guasi circulari chì a porta à compia una rivuluzioni in 224,7 ghjorni terrestri.

Piglia u nomu di a dea rumana di l'amori è di a biddezza è u so simbulu astrunomicu hè a ripprisintazioni stilizata di a mani di Venera chì teni un spichju (Venera; Unicode: ♀).

Venera
Vènera

Hè l'ughjettu naturali più luminosu in u celi nutturnu, dopu a Luna, incù una magnitudina apparenti di -4,6, è par 'ssu mutivu hè cunnisciuta dipoi l'antichità. Venera righjunghji a so massima brillantezza pocu prima di l'alba o pocu dopu u tramontu è par sta raghjoni hè spessu stata chjamatu da populi antichi a "Stedda Matttutina" o a "Stedda Visparina", finu à quandu Pitagora idantificò in Venera u rispunsevuli di i dui apparizioni, quidda di a matina è quidda di a sera.

Classificatu com'è un pianeta terrestra, calchì volti hè difinita com'è a "pianeta coppiu" di a Terra postu ch'è i dui astri sò assà simili par quantu riguarda diminsioni è massa. Eppuri, hè statu dimustratu chì par altri aspetti hè piuttostu diffarenti da a noscia pianeta. A so atmusfera hè custituita principalamenti da anidridi carbonica è hè moltu più densa di quidda terrestra, incù una prissioni in superficia uguali à 92 atmusferi. A dinsità è a cumpusizioni di l'atmusfera creani un impunenti effettu serra nantu à a so superficia, chì ni faci a pianeta più calda di u sistemu sulariu.

Venera hè circundata da un spessu stratu di nivuli altamenti riflittenti, cumposti principalamenti di acitu sulfuricu, chì impidiscini a visioni in luci visibuli di a superficia da u spaziu. A pianeta ùn hè micca dutata di satelliti o aneddi è hà un campu magneticu debuli, rispettu à quiddu terrestru.

Ussirvazioni

Apposta ch'è a pianeta si trova vicinu à u Soli pò essa vista di solitu sultantu par pochi ori è in a vicinanza di u Soli: duranti u ghjornu a luminusità sularia a rendi difficiulamenti visibuli. Hè inveci molta luccicanti subitu dopu u tramontu nantu à l'orizonti à punenti oppuri pocu prima di l'alba (Lucifaru) versu livanti, di manera cumpatibuli incù a so pusizioni.
Hà l'aspettu di una stedda lucentissima di culori giaddu-biancastru, bedda più luccicanti ch'è qualsiasi altra stedda in u firmamentu. L'ussirvazioni à u telescopiu hè migliori quandu ùn hè micca cumplittamenti immersa in l'oscurità ma piuttostu in i luci di a trabucinata o in pienu ghjornu, chì u cuntrastu cù u fondu celi hè minori tandu è accunsenti una migliori parcizzioni di i picculi dittagli è di l'umbratura di l'atmusfera, inoltri a pianeta in quiddi casi hè più alta nantu à l'orizonti è a stabilità di l'imaghjini hè più impurtanti, chì hè menu disturbata da u riverbaru di l'atmusfera terrestra. Particularamenti utuli in l'ussirvazioni telescopica di Venera hè l'usu di filtri culurati par selezziunà a luci à diversi lunghezzi d'onda, o di filtri neutri è pularizadori par uttimizà a quantità di luci in l'ussirvazioni crepusculari, parmittendu di metta in evidenza maghjuramenti i carattaristichi tenui di l'atmusfera di Vènera.

L'orbita di a pianeta hè interna rispettu à quidda di a Terra, è dunqua a vidimu mova si altirnativamenti à livanti è à punenti di u Soli. A so elungazioni (a distanza angulari trà un pianeta è u Soli) pò varià trà un valori massimu à punenti è un valori massimu à livanti, è pò ghjunghja finu à 47°. I variazioni di a so elungazioni massima sò duvuti più à a variazioni di a distanza trà Terra è Soli ch'è à a forma di l'orbita di Venera è quandu l'elungazioni hè ampia Venera pò firmà visibuli duranti parechji ori. Periudicamenti Venera passa davanti o daretu à u Soli intrendu cusì in cunghjunzioni: quandu u passaghju avveni daretu ni risulta una cunghjunzioni supiriori, mentri quand'eddu avveni davanti si otteni una cunghjunzioni infiriori è a faccia alluminata di a pianeta ùn hè micca visibuli da a Terra in nissunu mumentu di u ghjornu. U diamitru apparenti di Venera duranti una cunghjunzioni infiriori hè di circa 64 sicondi d'arcu.

L'eclittica nantu à l'orizonti hè u fattori più impurtanti par a visibilità di Venera. In l'emisferu buriali l'inclinazioni hè massima dopu à u tramontu in u periodu di l'equinoziu di branu oppuri prima di l'alba in u periodu di l'equinoziu di vaghjimu. Hè impurtanti ancu l'angulu furmatu da a so orbita è l'eclittica: infatti Venera pò avvicinà si à a Terra finu à 40 km è righjunghja un'inclinazioni di circa 8° nantu à l'eclittica avendu un forti effettu nantu à a so visibilità.

À parti u Soli, a Luna è (incù difficultà) Ghjovi, Venera hè l'unicu corpu cilestu chì hè visibuli à ochji nudu ancu di ghjornu, sii puri à cundizioni chì a so elungazioni da u Soli ùn sii micca troppu chjuca è ch'è u celi sii abbastanza chjaru.

Storia di l'ussirvazioni

Venera 
Disegnu di un' ussirvazioni di Francescu Funtana, chì ripprisintò ancu un' iputetica luna di Venera.

Cunnisciuta prubabilamenti dighjà in a preistoria, Venera fù ussirvata dopu da tutti i culturi antichi, com'è i babilunesi chì a chjamàni Ištar, in onori di a dea di l'amori, di l'erutisimu è di a guerra in a mitulugia babilunesa. Egiziani, Grechi è Rumani distinguiani inveci l'apparizioni mattutini è serali in dui corpi distinti, chjamendu la "stedda di a mattina" o "stedda di a sera", è par quissa era chjamata Lucifaru quandu apparia prima di l'alba, è Vesparu quandu apparia à punenti à u calà di u Soli. Par via di u so splindori, in molti culturi, trà i quali quidda Maya, Venera ripprisintava una divinità è era l'astru più studiatu in i so muvimenti in celi.

Galileo Galilei u prima chì studiò Venera, ussirvendu la incù u so cannuchjali. Riiscì à ussirvà i fasi, è à custattà chì quiddi erani simili à quiddi di a Luna, dimustrendu a currittezza di a tiuria eliucentrica pridita calchì dicenniu prima da l'astrunomu polaccu Niccolò Copernicu, chì sustinia chì Venera era posta trà a Terra è u Soli è vuglìa intornu à quist'ultimu. À maiò sustegnu di a tiuria ci era ancu l'ussirvazioni di Galileo di u diamitru apparenti di Venera duranti i so diversi fasi, sicondu a so distanza da a Terra. Eppuri, par ùn essa micca accusatu d'eresia da l'inquisizioni par cuntradiscia a tiuria tulemaica, Galileo cuprì a so scuparta in una frasa criptica in latinu: "Mater Amorum aemulatur Cinthyae figuras", chì voli dì "A mamma di l'amori (Venera) imita i formi di Cinzia (a Luna)".

In 1677, Edmund Halley sughjirì di misurà a distanza Terra-Soli incù ussirvazioni pruvinendu da parechji loca di a Terra, in particulari in l'uccasioni di i transiti di Venera. Parechji spidizioni succissivi in varii loca di u mondu parmittini di misurà a parallassi di u Soli in 8.85 sicondi d'arcu. I transiti storichi di Venera funi particularamenti impurtanti di 'ssu puntu di vista. Difatti unu di quissi, in 1761, parmissi à l'astrunomu russiu Mikhail Lomonosov di fà l'iputesa di a prisenza di un' atmusfera annantu à Venera.

Venera 
Venera vistu da u Telescopiu spaziali Hubble in 2010.

U stratu spessu di nivuli è l'alta luminusità di a pianeta funi in passatu un ostacolu seriu par circà d'individuà u so periodu di rutazioni incù i strumenti dispunibili à quiddu tempu. Cassini è Francescu Bianchini ussirvàni Venera, è mentri u prima iputizò un periodu di 24 ori, Bianchini tiurizò un periodu di 24 ghjorni. Eppuri William Herschel s'accorsi chì a pianeta era cuparta da un spessu stratu di nivuli, è u periodu di rutazioni firmeti un enimma, ancu s'è in u XVIII seculu, molti astrunomi pinsavani ch'eddu era di 24 ori, cunfurmendu si à a tiuria pricidenti di Cassini. Ghjuvanni Schiaparelli fù u prima chì iputizò un periodu diffarenti, tiurizendu ch'è, com'è Mercuriu, ancu Venera era in rutazioni sincrona, "bluccata" da u Soli. Schiapparelli infatti cunclusi i so studii l'11 aostu 1878, scrivendu: "Addiu bedda Afrudita, ormai a to rutazioni ùnsarà più un sicretu" autori Raffaeddu, titulu L'ussirvazioni di Venera di Giovanni Schiapparelli, UAI.

In 1932 W.Adams è T.Dunham par via d'ussirvazioni spettruscopichi in l'infrarossu, scuprarani linii di assurbimentu di u carboniu, chì permisero di fà l'iputesa chì l'anidridi carbonica era priduminanti in l'atmusfera di Venera.

In 1961, duranti una cunghjunzioni, fù ussirvatu u periodu di rutazioni di Venera incù u radiutelescopiu di Goldstone, in California, ancu s'è solu in u 1964 fù cunfirmata difinitivamenti a so rutazioni ritrugrada. Intantu, in 1962, u Mariner 2 avia raghjuntu incù successu a pianeta, inviendu i primi dati annantu à tampiratura supirficiali è a cumpusizioni atmusferica di Venera.

In Corsica

Venera hè chjamata à spessu a Stedda Diana (o Stella Diana).

Noti

Liami esterni

Fonti

'Ss'articulu pruveni in parti o in tutalità da l'articulu currispundenti di a wikipedia in talianu.

Tags:

Venera UssirvazioniVenera Storia di lussirvazioniVenera In CorsicaVenera NotiVenera Liami esterniVenera FontiVeneraGhjornuSoli

🔥 Trending searches on Wiki Corsu:

Battaglia di AlaliaHarry S. TrumanAragnaTedescu austrìacuNebraskaSigmar PolkeChimicaCapraia IsulaCumuna di CorsicaCanadàPedi puddinuNepitaFerulaLingua cruataLingua taliana27 di ghjennaghjuFisica21 d'aprile14 di marzuEconomia24 d'aprilePortivechjuRegnu Unitu1911BSportDiscriminazione linguisticaEliu3 di dicembreRéganuOsuHypochaeris radicataCasamacciuliLista di e pieve di Corsica19 d'aostuPiemonteStati Uniti d'AmericaStagnu5 di ghjennaghjuBarack ObamaCygnus columbianus27 di maghjuCamerunCuntinenteU MonteIrlandaBirmaniaBuddisimuOntariuVáclav HavelAgrunumiaRepubblica Democratica di u CongoRio de JaneiroJames A. GarfieldTelevisioneGiappone14 di ferraghjuCloruArabia SauditaFrancisco Suárez1999AlbuquerqueWC (linguagiu di prugrammazione)ExuatiniVirginia2024Ludwig van BeethovenArburi di Ghjuda🡆 More