Cobalt: Elementul chimic cu numărul de ordine 27

Cobalt
fier ← Cobalt → nichel   27 Co                                                                                                                                                                                                                                           Co rodiu Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Cobalt, Co, 27
Serie chimică	metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc	9, 4, d
Densitate	8900 kg/m³
Culoare	alb-argintiu
Număr CAS	7440-48-4
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	u
Rază atomică	125 pm
Rază de covalență	126 pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[Ar] 4s2 3d7
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 15, 2
Număr de oxidare	2, 3, 4
Oxid
Structură cristalină	hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară	Solidă
Punct de topire	1493°C,1768 K
Punct de fierbere	3520°C,3200 K
Energie de fuziune	16,06 kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	377 K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1.88
Căldură specifică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	62,4 S/m
Conductivitate termică	100 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Acest metal a fost izolat pentru prima oară în 1730 de către chimistul suedez George Brandt.

Numele acestui metal poate fi pus în relație cu cuvântul german Kobold (spirit rău). Datorită proprietăților sale feromagnetice cobaltul este folosit pentru fabricarea magneților; oxizii cobaltului sunt folosiți la obținerea unor emailuri albastre (albastru de cobalt) pentru ceramică. Oxizii se mai folosesc și la colorarea sticlei în albastru. O curiozitate este că sărurile higroscopice (de exemplu CoC₁₂) sunt albastre în stare anhidră, și de culoare roz în stare hidratată.

Izotopul radioactiv Co₆₀ este utilizat la radioterapia cu raze gamma (gammaterapie).

Cobaltul face parte dintre metalele care deși sunt relativ puțin răspândite în natura au un rol foarte important în alierea cu alte metale dure. Importanța cobaltului se datorează în primul rând valorii sale, drept component al așa-numitelor aliaje dure: aliaje metaloceramice și aliaje de turnare de tipul steliților, cum și aliaje cu proprietăți specifice deosebite, magnetice, refractare și antiacide.

Cobaltul, la fel ca și aluminiul, nu reacționează cu acidul azotic:

Co+HNO₃ → nu reacționează

• Tabelul periodic al elementelor

• D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Căldura specifică izobară cobaltului la diferite temperaturi: -la (-182 +15)°C - 343 J/(kg*k) -la (15 - 100)°C - 431 J/(kg*K) -la (15 - 630)°C - 515 J/(kg*K).