Radiu: Elementul chimic cu numărul de ordine 88

Radiu
Franciu ← Radiu → Actiniu Bariu   226 88 Ra                                                                                                                                                                                                                                           Ra Ubn Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Radiu, Ra, 88
Serie chimică	Metale alcalino-pământoase
Grupă, Perioadă, Bloc	2, 7, s
Densitate	5500 kg/m³
Culoare	albă argintie
Număr CAS	7440-14-4
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	Rn 7s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 32, 18, 8, 2
Număr de oxidare	2
Oxid	RaO
Structură cristalină	cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	700º C 973° K
Punct de fierbere	1737º C 2010° K
Energie de fuziune	8,5 kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	113 Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori	819
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	0,9
Căldură specifică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	1 S/m
Conductivitate termică	18,6 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	509,3 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	979 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 223Ra urme 11,43 zile α 5,99 219Rn stabil cu 135 neutroni 224Ra urme 3,63 zile α 5,79 220Rn stabil cu 136 neutroni 226Ra urme 1601 ani α 4,871 222Rn stabil cu 138 neutroni 228Ra urme 5,75 ani β- 0,046 228Ac stabil cu 140 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Radiul în stare pură este alb argintiu, dar datorită reactivității sale ridicate, se oxidează rapid devenind negru cu irizații colorate. Toți izotopii de radiu sunt radioactivi, cel mai stabil fiind ²²⁶Ra, acesta având timp de înjumătățire de 1601 ani; în urma dezintegrării sale rezultând radon. Din cauza instabilității sale, radiul este luminiscent.
Radiul, sub formă de clorură de radiu RaCl₂, a fost descoperit de Marie Curie și Pierre Curie în 1898.

Acest element radioactiv a fost descoperit de către savanta Marie Curie. Radiul are o abundență relativ redusă în scoarța terestră și extragerea sa se face cu dificultate, în special datorită radioactivității sale ridicate. În general, el se găsește în minereul numit pehblendă, alături de alte elemente (metale) cum ar fi bariul, uraniul și thoriul.

În trecut, radiul se folosea la obținerea unor obiecte fosforescente în întuneric (cadrane de ceas, întrerupătoare de curent, diferite indicatoare, vopsele fosforescente, etc,). Întrebuințarea radiului în vopsele este foarte periculoasă din cauza cantității mari de material conținute și, din această cauză, astfel de aplicații nu se mai utilizează. Au fost incidente grave cauzate de acoperirea corpului cu vopsea cu radiu, lucru care a dus la formarea unor arsuri radiologice extinse pe suprafața corpului și la moartea persoanei contaminate radioactiv. Chiar și Marie Curie a murit din cauza anemiei aplastice, boala atribuită radiațiilor.

De asemenea, radiul se folosea pentru prepararea emanației de radiu ce apare prin dezintegrarea radioactivă a radiului, care se înfiola în fiole mici de sticlă sau de aur (golden seeds), având același scop ca și capsulele cu radiu.

Radiul are dezavantajul de a avea un timp de înjumătățire foarte scurt, și de aceea capsulele introduse în țesăturile pacienților trebuiau extrase sau înlocuite, lucru chinuitor pentru bolnavi.

În prezent, compușii radiului nu au nici o utilizare practică iar metalul (grupa a II-a a sistemului periodic, perioada a 7-a) este foarte reactiv, oxidându-se în aer și reacționând violent cu apa formând hidroxid de radiu, Ra(OH)₂.

Radiul metalic este un metal albicios, foarte reactiv, cum s-a menționat mai sus. Radiul mai este utilizat foarte rar ca sursă de neutroni.

 

Wiki Commons conține materiale multimedia legate de Radiu

• ro Radiul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.

  Acest articol despre un element chimic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !