Utopie

Ideile care ar putea schimba radical lumea noastră sunt denumite, adesea, utopice. "Utopie", în sens ușor peiorativ, desemnează orice idee prea avansată, prea optimistă sau lipsită de realism, care pare la un moment dat imposibil de realizat (himeră). Termenul se referă, mai ales, la agregări de indivizi care s-au strâns împreună pentru a crea asemenea societăți (societăți utopice, secte, falansteruri).

 

În literatură se referă la orice descriere literară a unei asemenea societăți perfecte. Termenul a fost folosit inițial de Thomas Morus în romanul său publicat în secolul al 16 lea, Utopia. Titlul original al cărții era în limba latină De Optimo Respublicae Statu deque Nova Insula Utopia (circa 1516).

Etimologic, în limba greacă titlul cărții se traducea prin "ou-topos", ceea ce înseamnă "fără loc", "niciunde". Utopie e un cuvânt telescopat, căci unește sensurile a două cuvinte, outopia (fără loc) și eutopia (loc bun). În contextul original, cuvântul nu avea nici un sens conotativ. Treptat s-a specializat și a ajuns să desemneze o specie a genului fantastic.

Termeni cu legături semantice

Cercetătoarea Ruth Levitas este cea care a stabilit pentru prima oară aceasta categorisire:

• Anti-utopia pune sub semnul întrebării morala, practica sau validitatea unei utopii
• Distopie e o utopie negativă .
• Eutopia e o utopie pozitivă , sinonim parțial cu termenul "utopie".
• Heterotopia, "celălalt loc", are posibilități reale sau imaginare (a e un amestec de escapism utopic și de trasformarea a unor virtualități în realitate - exemplu: cyberspațiul din filmul Matrix.
• Arcadia
• Cockaygne.

Thomas Morus a descris o societate complet organizată pe baze raționale, descoperită de un exploratort fictiv, Raphael Hythlodaeus.

Utopia lui Morus se baza pe o republică, unde toate proprietățile erau comune. Ea constituia o versiune perfecționată a Republicii, descrisă inițial de Platon în care existau numai părțile bune ale unei societăți, de exemplu egalitatea perfectă sau lipsa războielor, în timp ce relele fuseseră deja eradicate, de exemplu sărăcia, mizeria, boala. Era o societate cu legi puține, care nu avea avocați și nu-și trimitea cetățenii la război, căci armata ei se baza pe mercenari recrutați din țări vecine.

Thomas Morus, un laic foarte credincios, care a dorit să devină preot, s-a inspirat probabil din structura organizatorică a mănăstirilor. Thomas Morus a trăit în perioada când Renașterea începea să pătrundă în Anglia, iar vechile idealuri medievale, inclusiv cel monastic erau in declin. Unele idei ale lui Thomas Morus reflectă o nostalgie pentru trecutul medieval. Cartea lui a servit fondării societăților Iezuiți care au înființat asa numitele Reducciones, folosite pentru creștinarea și civilizarea indienilor Guarani.

Cartea sa s-a bucurat de un succes uriaș astfel încât cuvântul și-a lărgit sensul inițial și a început să desemneze concepte, modele societale, propuneri etc. Din acest motiv fiecarea autor care propune o utopie e un critic implicit al lumii în care trăiește și ar vrea ca aceste elemente negative pe care le critică să dispară într-o lume imaginară. De obicei lucrurile dintr-o utopie sunt radicale, revolutionare, inspiraționale sau speculative. Astfel termenul de utopie a devenit un echivalent al idealismului.

Utopiile economice

La începutul secolului al XIX-lea au apărut multe idei utopice, create de problemele din creșterea naturală a capitalismului. Ele sunt cunoscute sub denumirea de "socialism utopic" și militau pentru: o distribuire egalitaristă a produselor, abolirea banilor, cetățenii trebuiau să facă doar o muncă plăcută pentru binele comun, și care să le lase timp pentru a se cultiva într-un domeniu artistic sau științific. Exemplul clasic îl constituie cartea lui Edward Bellamy Privind înapoi. Marxismul a atacat în modul cel mai dur cu putință asemenea utopii economice.

Utopiile pot avea diferite orientări ideologice; de exemplu cartea lui Robert Heinlein Luna este o amantă dură, prezintă o utopie individualistă și libertariană. Utopille capitaliste se bazează pe economii libere.

Utopiile politice sau istorice

O utopie a păcii planetare este considerată adesea unul dintre sfârșiturile istoriei.

Sparta a fost un exemplu de stat militarist utopic fondat de Lycurg (deși în special atenienii ar fi putut să-l considere un stat distopic). A dominat spațiul grecesc până când a fost învinsă de Tebani în bătălia de la Leuctra.

Utopiile religioase

Ideile creștine sau islamice ale Grădinii Paradisului și Raiului au tendința să devină utopii în forma lor populară. Într-un sens similar conceptul budist de Nirvana poate fi considerat o utopie religioasă. Asemenea locuri paradisiace sunt un argument esențial pe care religiile îl folosesc pentru convertirea de noi adepți. În SUA au existat societăți utopice cu profil religios, dintre care se pot aminti Quakerii. Mai există o astfel de biserică întemeiată în 1830 de Joseph Smith, care în ziua de azi are mai mult de 12.000.000 de membri în toată lumea, chiar și în România. Membrii acestei biserici (Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă) sunt mai cunoscuți sub porecla de Mormoni.

Utopiile tehnologice sau științifice

Acestea au loc de obicei în viitor, când, se crede că standarde avansate ale științei și tehnologiei vor transforma lumea după standarde utopice; vor elimina moartea și suferința; vor schimba natura umană și condiția umană. Un exemplu notabil este opera scriitorului scoțian Iain M. Bank, Cultura. O altă viziune este cea pesimistă, în care avansul științific va conduce în mod inevitabil la extincția rasei umane. O asemenea utopie recomandă precauție în abordarea noilor tehnologii (deși aceasta se suprapune cu distopia).

• Neopets, un joc in Neopia, o utopie.
• Utopia (joc).

• Textul integral al Utopia lui Thomas Morus Arhivat în 10 noiembrie 2004, la Wayback Machine. de la Proiectul Gutenberg
• Articolul despre Utopie - The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition, 2001
• Utopia - Definiția și istoricul termenului - The New Encyclopaedia Britannica
• Societate de Studii Utopice Arhivat în 30 mai 2014, la Wayback Machine.
• Socitatea aboliționistă
• Utopia Creative Community comunitate utopică on line pentru artiști și designeri.

• Sorin Antohi, „Utopica. Studii asupra imaginarului social, București, Editura Științifică, 2000, ed. a II a, revăzută, Cluj, Ideea europeană 2004,
• Sorin Antohi, „Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română”, București, Editura Litera, 1994; editia a doua, revăzuta, Iași, Editura Polirom, 1999