Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică, în mediastin (spațiul dintre plămâni).
Inima | |
Inima umană (aspect extern) | |
Inima umană | |
Detalii | |
---|---|
Latină | Cordæ |
Parte din | aparatul cardiovascular |
Sistem | aparatul cardiovascular |
Componente | ventricul drept, ventricul stâng, atriu drept, atriu stâng |
artere coronare | |
vene coronare | |
Resurse externe | |
Gray's | p.526 |
TA | A12.1.00.001 |
Terminologie anatomică |
Are un rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.
Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci arce aortice care deservesc acest rol.
Multe nevertebrate, precum bivalvele (scoicile), au un sistem circulator deschis, unde sângele circulă liber prin cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat într-o serie de cavități specializate, de unde este îndreptat către inimă și reeliberat în organism.
Inimile peștilor sunt bicamerale: un atriu și un ventricul. La pești, sistemul este format dintr-un singur circuit. Sângele trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la inimă. Inima este unicul mușchi care se contractă ritmic, pe tot parcursul vieții.
Amfibienii și reptilele (exceptând crocodilii) au inimă tricamerală, în care sângele oxigenat de la plămâni și cel neoxigenat din organism intră prin atrii separate, și este trimis prin valva spirală către vasul de sânge corespunzător - aorta pentru cel oxigenat și artera pulmonară pentru cel neoxigenat. Valva spirală este esențială pentru a reduce gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permițând astfel animalului o rată metabolică mai înaltă, o activitate mai intensă decât altfel.
Crocodilii, păsările și mamiferele dețin inimi cu patru camere complet separate. Există astfel două „pompe”, una pentru atrii și una pentru ventricule. Se consideră că inima tetracamerală a păsărilor a evoluat independent de cea a mamiferelor.
Inima este localizată la nivelul toracelui,în mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene. Inima omului, de altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu drept și stâng; și ventricul drept și stâng.
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat spre spațiul 5 intercostal, spre înainte și la stânga, dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului. Prezintă:
Fața sternocostală intră în raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile (în porțiunea superioară) și ventriculii (în porțiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentați mai bine de ventriculul drept la nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și drept, fiind despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul acestui șanț se pot identifica marea venă a inimii și artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de atrii prin intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feței sternocostale este acoperită în cea mai mare parte de artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut în porțiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar în porțiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această față, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiușe, stâng, respectiv drept.
Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și este reprezentată preponderent de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte mică. Cei doi ventriculi sunt despărțiți prin intermediul șanțului interventricular posterior la nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă și vena coronară medie. La nivelul feței diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este reprezentată de intersecția dintre șanțul coronar și șanțul interventricular.
Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și este reprezentată preponderent de o porțiune din ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă și marea venă coronară. Acesta din urmă împarte fața pulmonară într-o porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porțiune ventriculară ce corespunde ventriculului stâng.
Marginea dreaptă este în raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept. Marginile anterioară și posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng și este orientat în jos, înainte și la stânga și poate fi identificat la nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.
Baza are o poziție în sus, înapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul interatrial ce o împarte în două porțiuni și anume:
Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventricule. Structura atriilor este ușor diferită de cea a ventriculelor, prezentând anumite caracteristici generale:
Structura ventriculelor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume: dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor; pereții sunt groși, neregulați, prezintă trabecule și cordaje tendinoase.
Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți:
Conform ultimelor studii făcute de Karolinska-Institute din Stockholm, inima se regenerează în proporție de cca. 50% pe parcursul vieții. La 25 de ani inima se regenerează în proporție de cca.1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%.
Există 3 tipuri majore de blocuri electrice parțiale :
În conducerea încetinită, toate impulsurile sunt conduse, dar mai încet decât în mod normal. Blocul atrioventricular de gradul I reflectă o încetinire a conducerii prin nodulul atrioventricular (NAV). Pe ECG, Blocul AV de tip I apare ca un interval PR prelungit.
Al doilea exemplu de bloc electric parțial este conducerea intermitentă. În acest caz, numai unele dintre impulsuri sunt conduse de către țesut, însă nu toate. Acest tip de bloc determină la nivelul NAV blocul AV de tip II, care este de două tipuri. Ambele tipuri ale conducerii intermitente reflecta o cuplare incompleta intre atrii si ventricule. Cele două tipuri poartă numele de bloc Mobitz tip I(sau bloc Weckenbach) și bloc Mobitz tip II. Într-un bloc Mobitz tip I, intervalul PR se lungește constant, de la un ciclu la altul, până în momentul în care NAV devine nefuncțional, iar depolarizarea ventriculară aferentă este omisă. În blocul Moritz de tip I, la fiecare 3 sau 4 contracții atriale poate fi observată incapacitatea conducerii acestora spre ventriculi. În blocul Moritz de tip II, lungimea intervalului PR este constantă, însă se observă lipsa unei depolarizări ventriculare la n batăi. O altă formă de conducere intermitentă este cunoscută sub numele de bloc dependent de frecvență. Acest bloc reflectă o afecțiune a ramurilor His-Purkinje. Atunci când frecvența cardiacă depașește un nivel critic, sistemul de conducere ventriculară devine compromis, posibil din cauză că o parte a sistemului de conducere ventricular nu are timp să se repolarizeze. Din cauza compromiterii intermitente a rețelei His-Pukinje, impulsul este condus lent și ineficient prin ventricului, fiind condus de la un miocit la celălalt. Acest tip de insuficiență, fie el intermitent sau continuu, se numește bloc de ram, iar în ECG are aspectul de complex QRS larg.
Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 – 12 cm, și poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei și 275g la bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinindu-se de diafragmă.
Frecvența cardiacă normală este de 60-80 bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-4 l/min.
Presiunea:
Valorile sunt valabile pentru persoanele adulte.
This article uses material from the Wikipedia Română article Inimă, which is released under the Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 license ("CC BY-SA 3.0"); additional terms may apply (view authors). Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 4.0, exceptând cazurile în care se specifică altfel. Images, videos and audio are available under their respective licenses.
®Wikipedia is a registered trademark of the Wiki Foundation, Inc. Wiki Română (DUHOCTRUNGQUOC.VN) is an independent company and has no affiliation with Wiki Foundation.