Ac Milan: Club de fotbal din Italia

A.C. Milan
Informații generale
Nume complet	Associazione Calcio Milan S.p.A.
Poreclă	Rossoneri (Roș-negrii) il Diavolo (Diavolul)
Data fondării	16 decembrie 1899; acum 124 de ani (1899-12-16)
Culori
Stadion	San Siro (83.000 de locuri)
Campionat	Serie A
Proprietar	Elliott Management Corporation[*][[Elliott Management Corporation (American hedge fund)|​]]
Finanțator	Elliott Management Corporation (99.93%) Alți acționari (0.07%)
Președinte	Paolo Scaroni
Antrenor	Stefano Pioli
Prezență online
www.acmilan.com
Palmares
Național	Campionatul Italiei (19) Cupa Italiei (5) Supercupa Italiei (7)
Internațional	Cupa Campionilor Europeni (7) Supercupa Europei (5) Cupa Cupelor (2) Cupa Intercontinentală (3) Campionatul Mondial al Cluburilor (1)
Echipament
Acasă Deplasare
Modifică date / text

Clubul a fost fondat în 1899 de Herbert Kilpin, Alfred Edwards și alți patru englezi. Clubul a petrecut întreaga sa istoriei în Serie A, prima ligă a fotbalului italian, cu excepția a două sezoane petrecute în Serie B, sezoanele 1980–81 și 1982–83.

Clubul a câștigat oficial 18 trofee internaționale recunoscute de UEFA și FIFA, fiind al doilea cel mai de succes club din lume în ceea ce privește numărul de titluri internaționale, împreună cu Boca Juniors și Real Madrid, rămânând în spatele echipei Al Ahly care deține 20 de titluri internaționale. Milan deține recordul de 3 Cupe Intercontinentale și un Campionat Mondial al Cluburilor FIFA. Milan a câștigat Cupa Campionilor Europeni/Liga Campionilor de șapte ori; numai Real Madrid depășind acest număr. Milan a câștigat de asemenea și Supercupa Europei de cinci ori (deținând recordul) și Cupa Cupelor UEFA de două ori. Milan a câștigat fiecare competiție majoră în care a concurat, cu excepția Europa League (în această competiție a pierdut două semifinale, 1972 și 2002).

Pe plan intern, Milan a câștigat 19 campionate. Milan a câștigat de asemenea Cupa Italiei de 5 ori și Supercupa Italiei de 7 ori.

Milan joacă meciurile de acasă pe San Siro, de asemenea cunoscut și ca Stadionul Giuseppe Meazza. Stadionul pe care îl împarte cu Internazionale, este cel mai mare din Italia, cu o capacitate totală de 80.018. Inter sunt considerați cei mai mari rivali ai lor, meciul dintre cele două echipe este numit Derby della Madonnina, care este unul dintre cele mai urmarite derbyuri din fotbal. Începând cu anul 2010, Milan este a treia cea mai susținută echipă din Italia, și a șaptea cea mai susținută echipă din Europa, înainte de orice altă echipă italiană.

Proprietarul clubului a fost fostul prim-ministru italian și acționar majoritar al Mediaset, Silvio Berlusconi. Clubul este unul dintre cele mai bogate și mai valoroase din fotbalul italian și mondial. A fost membru fondator al grupului G-14 și al Asociației Cluburilor Europene, care a fost fondată după dizolvarea primei organizații.

 

 

A.C. Milan a fost înființat ca Milan Cricket and Foot-ball Club pe 13 decembrie 1899 de englezii expatriați Alfred Edwards și Herbert Kilpin, care au venit din orașul englezesc Nottingham. În onoarea originilor sale, clubul și-a păstrat denumirea engleză în loc să și-o schimbe în italienescul Milano, denumire pe care a fost nevoită să o suporte în cadrul regimului fascist. În plus, denumirea "Milan" se potrivește la cuvântul din dialectul milanez prin care este cunoscut orașul Milano, care se pronunță ca în limba engleză. Milan a câștigat primul său campionat italian în 1901 și încă două succesive în 1906 și 1907.

În 1908, Milan a cunoscut o ruptură cauzată de neînțelegerile interne asupra semnarii cu jucători străini, care a dus la formarea de o altă echipă în Milano, F.C. Internazionale Milano. În urma acestor evenimente, Milan nu a reușit să câștige decât un singur titlu intern în 1950-51. Anii 1950 au văzut întoarcerea clubului în topul fotbalului italian, condus de celebrul trio suedez Gre-No-Li format din Gunnar Gren, Gunnar Nordahl și Nils Liedholm. Aceasta a fost una dintre cele mai de succes perioade ale clubului pe plan intern, cu Scudetto ajungând la Milan în 1951, 1955, 1957, 1959 si 1962. În 1963, Milan a câștigat primul său titlu continental învingând S.L. Benfica în finala Cupei Campionilor Europeni. Acest succes a fost repetat în 1969, învingând cu 4-1 pe AFC Ajax în finală, care a fost urmat de titlul intercontinental în același an. De asemenea în această perioadă, Milan a câștigat prima sa Coppa Italia, cu victoria asupra Padovei în finala din 1967, și de două ori Cupa Cupelor UEFA: în 1967-68 și 1972-73.

Milan a câștigat al zecelea titlu intern în 1979, dar după retragerea lui Gianni Rivera din același an, echipa a intrat într-o perioadă de declin. Clubul a fost implicat în scandalul Totonero 1980 și ca pedeapsă a fost retrogradat în Serie B pentru prima dată în istoria sa. Scandalul a fost centrat în jurul unui sindicat de pariuri ce plătea jucători și oficialii echipelor pentru a stabili rezultatul meciurilor. Milan obține promovarea înapoi în Serie A, din prima încercare, câștigând titlul în Serie B în sezonul 1980-81, dar a retrogradat din nou un an mai târziu deoarece echipa a terminat sezonul 1981-82 pe al treilea loc de retrogradare. În 1983, Milan câștigă titlul în Serie B pentru a doua oară în ultimele trei sezoane și revine în Serie A, obținând locul opt în sezonul 1983-84.

Pe 20 februarie 1986, antreprenorul Silvio Berlusconi a achiziționat clubul și la salvat de la faliment investind sume mari de bani, la numit antrenor pe Arrigo Sacchi și a semnat cu internaționalii olandezi: Ruud Gullit, Marco van Basten și Frank Rijkaard. Trio-ul olandez a adăugat un impuls ofensiv echipei, și a fost completată de internaționalii italieni: Paolo Maldini, Franco Baresi, Alessandro Costacurta și Roberto Donadoni. Sub conducerea lui Sacchi, Milan a câștigat primul său Scudetto după nouă ani în sezonul 1987-88. În anul următor clubul a câștigat prima sa Cupa a Campionilor Europeni după două decenii, învingând clubul român Steaua București cu 4-0 în finală. Milan și-a păstrat titlul învingând 1-0 pe Benfica un an mai târziu. Echipa Milanului din sezonul 1989-90 a fost votată ca fiind cea mai bună a clubului din toate timpurile, într-un sondaj mondial de experți efectuat de revista World Soccer.

După ce Sacchi a părăsit Milanul în 1991, el a fost înlocuit cu fostul jucător al clubului Fabio Capello, sub conducerea căruia echipa a câștigat trei titluri consecutive în Serie A între anii 1992 și 1994, o perioadă care a inclus o serie de 58 de meciuri fără înfrângere în Serie A și apariții în finalele UEFA Champions League din 1993 și 1994. La un an după ce a fost învinsă cu 1-0 de Olympique de Marseille în finala Ligii Campionilor 1993, echipa a atins apogeul într-unul din cele mai memorabile meciuri ale Milanului din toate timpurile, celebra victorie cu 4-0 împotriva Barcelonei în finala Ligii Campionilor 1994. Echipa lui Capello a continuat să câștige titlul în sezonul 1995-96 din Serie A înainte ca acesta să plece ca antrenor la Real Madrid în 1996. În sezonul 1998-99, după o perioadă de doi ani de declin, Milan a câștigat campionatul pentru a 16 oară în sezonul centenarului clubului.

 

 

Următoarea perioadă de succes a Milanului a fost sub cârma unui alt fost jucător, Carlo Ancelotti. După numirea sa în noiembrie 2001, Ancelotti a dus Milanul în finala Ligii Campionilor 2003, învingând Juventus la penalti și câștigând astfel a șasea Cupă Europeană a clubului. Echipa a câștigat apoi Scudetto în sezonul 2003-04, înainte de a ajunge în finala Ligii Campionilor 2005, unde au fost bătuți de Liverpool la penalti după ce au condus cu 3-0 la pauză. Doi ani mai târziu, cele două echipe s-au întâlnit din nou în finala Ligii Campionilor 2007, când Milan a învins cu 2-1 câștigând trofeul pentru a șaptea oară. Echipa a câștigat apoi pentru prima dată Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA în decembrie 2007. În 2009, după ce a devenit antrenorul cu al doilea cel mai lung mandat la Milan, cu 420 meciuri, Ancelotti a părăsit clubul preluând funcția de antrenor la Chelsea.

În această perioadă, clubul a fost implicat în scandalul Calciopoli, când cinci echipe au fost acuzate de aranjarea meciurilor prin selectarea arbitrilor favoriți. O anchetă de poliție exclus însă orice implicare a managerilor Milanului, dar FIGC a decis în mod unilateral că are probe suficiente pentru a-l aresta pe vicepreședintele Milanului, Adriano Galliani. Ca rezultat, Milan a fost inițial pedepsită cu o penalizare de 15 puncte fiindu-i astfel interzisă participarea în Liga Campionilor 2006-2007. După calea de atac inițiată de Milan sancțiunea a fost redusă la opt puncte, ceea ce a permis echipei să-și să participe în Liga Campionilor.

După încheierea scandalului Calciopoli, rivalii locali Internazionale au dominat Serie A, câștigând de patru ori Scudetto. Cu toate acestea, cu ajutorul oferit de jucători, cum ar fi Zlatan Ibrahimovic, Robinho și Alexandre Pato alături de veteranii succesului european de la mijlocul deceniului, Milan a recucerit Scudetto în sezonul 2010-11 din Serie A, primul după sezonul 2003-04, ajungând astfel la al 18 titlu în Serie A.

 

Roșu și negru sunt culorile care au reprezentat clubul de-a lungul întregii sale istorii. Ele au fost alese pentru a reprezenta "ardoare de foc a jucătorilor" (roșu) și "frica adversarilor de a înfrunta echipa" (negru). Rossoneri, porecla utilizată a echipei, care înseamnă literal "roșu & negrii" în limba italiană, cu referire la culorile dungilor de pe tricourile sale.

O altă poreclă derivată din culorile clubului este Diavolul. O imagine a unui diavol roșu a fost utilizat ca logo-ul Milanului la un moment dat cu o Stea de Aur pentru Excelentă Sportivă situată lângă ea. Așa cum se obișnuiește în fotbalul italian, steaua de deasupra logo-ului a fost acordată clubului după ce a câștigat al 10-lea titlu de campioană, în 1979. Timp de mulți ani, emblema Milanului a fost pur și simplu Drapelul din Milano, care a fost inițial sub pavilionul Saint Ambrose. Emblemele moderne utilizate în prezent reprezintă culorile clubului și pavilionul Comune di Milano, cu acronimul ACM în partea de sus și anul fundație (1899) în partea de jos.

Pantalonii scurți albi și șosetele negre fac parte de obicei din echipamentul purtat acasă al echipei. Echipamentul din deplasareal Milanului a fost întotdeauna complet alb. Acesta este considerat atât de către fani cât și de club cum că ar fi echipamentul norocos pentru finalele Ligii Campionilor, ca urmare a faptului că Milan a câștigat șase finale din opt într-un echipament total alb (pierzând doar cu Ajax în 1995 și Liverpool în 2005) , și a câștigat doar una din trei în echipamentul de origine. Cel de-al treilea echipament, care este rar folosit, se schimbă anual, fiind în cea mai mare parte negru cu margini roșii în ultimele sezoane.

Stadio Giuseppe Meazza San Siro
Amplasare	Via Piccolomini 5, 20151 Milano, Italia
Începerea construcției	1925
Deschis	19 septembrie 1926
Renovat	1939, 1955, 1989, 2015
Proprietar	Primăria Milano
Arhitect	Ulisse Stacchini (1925) Giancarlo Ragazzi (1989) Enrico Hoffer (1989)
Beneficiar	AC Milan (1926-prezent) Inter Milano (1947-prezent)
Capacitate	80.018 locuri
Prezență online	site web oficial pagină Facebook cont Twitter canal YouTube
Modifică date / text

San Siro

Stadionul echipei San Siro are 80.018 de locuri, cunoscut oficial ca Stadio Giuseppe Meazza, după fostul jucător care a reprezentat atât Milan cât și Internazionale. Suporterii Milanului preferă însă denumirea de "San Siro" deoarece Meazza, deși a jucat la ambele echipe ale orașului, a contribuit mai mult la succesele Interului decât la cele ale Milanului. San Siro a fost de la început casa Milanului din 1926, când a fost construit în particular de o finantare a președintelui Milanului, la momentul respectiv, Piero Pirelli. Construcție a fost realizată prin 120 de muncitori, și a luat 13 luni și jumătate pentru a se finaliza. Stadionul a fost deținut de club până când a fost vândut la Consiliului Local în 1935, iar din 1947 a fost împărțit cu Internazionale.

Primul meci jucat pe stadion a fost pe 19 septembrie 1926, atunci când Milan a pierdut cu 6-3 amicalul cu Internazionale. Milan a jucat primul meci din campionat pe San Siro pe 19 septembrie 1926, când a pierdut cu 1-2 în fața Sampierdarenese. De la o capacitate inițială de 35.000 de locuri, stadionul a suferit mai multe renovări majore, cel mai recent pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1990, când capacitatea sa a fost stabilită la 85.700, toate acoperite cu un acoperiș din policarbonat. În vara anului 2008, capacitatea sa a fost redusă la 80.018, pentru a îndeplini noile standarde stabilite de UEFA.

Pe baza modelului englezesc pentru stadioane, San Siro este conceput special pentru meciuri de fotbal, spre deosebire de multe stadioane multi-scop folosite în Serie A. Prin urmare, este renumit în Italia pentru atmosfera sa fantastică în timpul meciurilor, datorită apropierii locurilor de teren. Utilizarea frecventă a pirotehnicelor de către suporteri contribuie la atmosferă, dar practic a cauzat probleme din când în când.

 

San Siro în timpul unui meci.

AC Milan Emirates Stadium

Pe 19 decembrie 2005, vicepreședintele și directorul executiv al Milanului, Adriano Galliani a anunțat că clubul se interesează serios pentru o relocare. El a spus că noul stadion al Milanului se va baza în mare parte pe Veltins-Arena și va urma standardele stadioanelor de fotbal din Statele Unite, Germania și Spania. Spre deosebire de multe alte stadioane din Italia, noul stadion va fi folosit doar pentru fotbal, care nu are pistă de atletism.

Pe 11 decembrie 2014, Barbara Berlusconi a anunțat o propunere de a construi un stadion de 42.000 de locuri în Portello, în spatele noului sediu al Rossonerilor și a pieței mari "Piazza Gino Valle". Noul orășel cu mall-uri și hoteluri ar fi situat în apropiere de districtul CityLife și ar fi deservit de metrou.

Cu toate acestea, pe 20 septembrie 2015 Silvio Berlusconi a pus capăt planurilor clubului său de a construi un nou stadion în oraș.

Milan este unul dintre cele mai susținute cluburi din Italia, conform unui sondaj realizat de ziarul La Repubblica. Istoric, Milan a fost sprijinită de clasa muncitoare și sindicatele orașului. Pe de altă parte, rivalii Internazionale au fost susținuți în principal de clasa de mijloc mai prosperă a orașului. Una dintre cele mai vechi grupări ultras din Italia Fossa dei Leoni își are originile în Milan. În acest moment principalul grup ultras este Brigate Rossonere.

 

Potrivit unui studiu din 2010, Milan este echipa italiană cea mai susținută în Europa și a șaptea în lume, cu peste 18,4 milioane de fani. AC Milan a avut a noua cea mai mare prezență medie ale cluburilor de fotbal europene în timpul sezonului 2010-11 fiind în urma: Borussia Dortmund, FC Barcelona, Manchester United, Real Madrid, Bayern München, Schalke, Arsenal și Hamburger SV.

Fanii Genoa consideră Milan ca fiind un rival de moarte după ce Vincenzo Spagnolo, un fan al Genoa a fost înjunghiat mortal de către un fan milanez în ianuarie 1995. Cu toate acestea, cea mai mare rivală a celor de la AC Milan este Internazionale; ambele cluburi se întâlnesc în mult așteptatul Derby della Madonnina de două ori în fiecare sezon din Serie A. Numele derbyului face referire la Fecioara Maria, a cărei statuie se află pe Catedrala din Milano, una din principalele atracții ale orașului. Meciul de obicei creează o atmosferă plină de viață cu numeroase bannere (adesea pline de umor sau ofensatoare) desfășurate înainte de începerea jocului. Rachetele de semnalizare sunt de obicei prezente și contribuie la spectacol, dar au condus uneori la probleme, inclusiv la abandonarea celei de a doua manșe a sfertului de finală al Ligii Campionilor 2004-05 dintre Milan și Inter pe 12 aprilie 2005, după ce un obiect pirotehnic a fost aruncat din mulțime de către un suporter al Interului ce l-a lovit pe portarul Dida în umăr.

Lotul actual

La 1 februarie 2024.

Nr. Poziție Jucător 2   F Davide Calabria (căpitan) 4   M Ismaël Bennacer 7   M Yacine Adli 8   M Ruben Loftus-Cheek 9   A Olivier Giroud 10   A Rafael Leão 11   M Christian Pulisic 14   M Tijjani Reijnders 15   A Luka Jović 16   P Mike Maignan 17   A Noah Okafor 19   F Théo Hernandez (vice-căpitan) 20   F Pierre Kalulu

Nr. Poziție Jucător 21   A Samuel Chukwueze 23   F Fikayo Tomori 24   F Simon Kjær 28   F Malick Thiaw 30   F Mattia Caldara 32   M Tommaso Pobega 38   F Filippo Terracciano 42   F Alessandro Florenzi 46   F Matteo Gabbia 57   P Marco Sportiello 69   P Lapo Nava 80   M Yunus Musah 83   P Antonio Mirante

Jucători împrumutați

Nr. Poziție Jucător   P Devis Vásquez (at Ascoli până pe 30 iunie 2024)   F Fodé Ballo-Touré (at Fulham până pe 30 iunie 2024)   F Andrea Bozzolan (at Perugia până pe 30 iunie 2024)   F Tommaso Cecotti (at Carpi până pe 30 iunie 2024)   F Leonardo D'Alessio (at Pro Sesto până pe 30 iunie 2024)   F Marco Pellegrino (at Salernitana până pe 30 iunie 2024)   M Charles De Ketelaere (at Atalanta până pe 30 iunie 2024)   M Antonio Gala (at Sestri Levante până pe 30 iunie 2024)   M Rade Krunić (at Fenerbache până pe 30 iunie 2024)   M Alexis Saelemaekers (at Bologna până pe 30 iunie 2024)

Nr. Poziție Jucător   A Gabriele Alesi (at Sampdoria până pe 30 iunie 2024)   A Maikol Cifuentes (at Lecco până pe 30 iunie 2024)   A Lorenzo Colombo (at Monza până pe 30 iunie 2024)   A Marko Lazetić (at Fortuna Sittard până pe 30 iunie 2024)   A Daniel Maldini (at Monza până pe 30 iunie 2024)   A Marco Nasti (at Bari until 30 June 2024)   A Bob Murphy Omoregbe (at Sestri Levante până pe 30 iunie 2024)   A Divock Origi (at Nottingham Forest până pe 30 iunie 2024)   A Luka Romero (at Almería până pe 30 iunie 2024)   A Chaka Traorè (at Palermo până pe 30 iunie 2024)

Numere retrase

Nr.	Jucător	Naționalitate	Poziție	Debutul la Milan	Ultimul meci
3*	Maldini, PaoloPaolo Maldini	Italia	Fundaș central / Fundaș stânga	01985-01-25 25 ianuarie 1985	02009-05-31 31 mai 2009
6	Baresi, FrancoFranco Baresi	Italia	Libero	01978-04-23 23 aprilie 1978	01997-06-01 1 iunie 1997

* Ar putea să fie restaurat pentru unul dintre cei doi fii ai săi, doar dacă ar deveni jucător profesionist al clubului.

La 6 septembrie 2023.

Poziție	Nume
Antrenor principal	Stefano Pioli
Antrenor secund	Giacomo Murelli
Asistenți tehnici	Daniele Bonera
	Davide Lucarelli
	Luciano Vulcano
Antrenori de portari	Tony Roberts
	Luigi Ragno
Antrenori de fitness	Andrea Riboli
	Matteo Osti
	Roberto Peressutti
Analist video	Gianmarco Pioli
Analist de meciuri	Jesse Fioranelli
Scouter principal	Geoffrey Moncada
Managerul Academiei	Angelo Carbone
Medic principal	Stefano Mazzoni

Istoricul președinților

Milan a avut numeroși președinți de-a lungul istoriei sale, dintre care unii au fost proprietarii clubului în timp ce alți au fost doar președinți onorifici.

Istoricul antrenorilor

 

Nume Naționalitate Perioada Herbert Kilpin   1900–1908 Daniele Angeloni   1906–1907 Comisia Tehnică   1907–1910 Giovanni Camperio   1910–1911 Comisia Tehnică   1911–1914 Guido Moda   1915–1922 Ferdi Oppenheim   1922–1924 Vittorio Pozzo   1924–1926 Guido Moda   1926 Herbert Burgess   1926–1928 Engelbert König   1928–1931 József Bánás   1931–1933 József Viola   1933–1934 Adolfo Baloncieri   1934–1937 William Garbutt   1937 Hermann Felsner József Bánás     1937–1938 József Viola   1938–1940 Guido Ara Antonio Busini     1940–1941 Mario Magnozzi   1941–1943 Giuseppe Santagostino   1943–1945 Adolfo Baloncieri   1945–1946 Giuseppe Bigogno   1946–1949 Lajos Czeizler   1949–1952 Gunnar Gren   1952 Mario Sperone   1952–1953 Béla Guttmann   1953–1954 Antonio Busini   1954 Hector Puricelli   1954–1956 Giuseppe Viani   1957–1960 Paolo Todeschini   1960–1961 Nereo Rocco   1961–1963 Luis Carniglia   1963–1964 Nils Liedholm   1963–1966 Giovanni Cattozzo   1966 Arturo Silvestri   1966–1967 Nereo Rocco   1967–1972 Cesare Maldini   1973–1974

Nume Naționalitate Perioada Giovanni Trapattoni   1974 Gustavo Giagnoni   1974–1975 Nereo Rocco   1975 Paolo Barison   1975–1976 Giovanni Trapattoni   1976 Giuseppe Marchioro   1976–1977 Nereo Rocco   1977 Nils Liedholm   1977–1979 Massimo Giacomini   1979–1981 Italo Galbiati   1981 Luigi Radice   1981–1982 Italo Galbiati   1982 Francesco Zagatti   1982 Ilario Castagner   1982–1984 Italo Galbiati   1984 Nils Liedholm   1984–1987 Fabio Capello   1987 Arrigo Sacchi   1987–1991 Fabio Capello   1991–1996 Óscar Tabárez   1996 Giorgio Morini   1996–1997 Arrigo Sacchi   1997 Fabio Capello   1997–1998 Alberto Zaccheroni   1998–2001 Cesare Maldini Mauro Tassotti   2001 Fatih Terim Antonio Di Gennaro     2001 Carlo Ancelotti   2001–2009 Leonardo   2009–2010 Massimiliano Allegri   2010–2014 Mauro Tassotti (interimar)   2014 Clarence Seedorf   2014 Filippo Inzaghi   2014–2015 Siniša Mihajlović   2015–2016 Cristian Brocchi   2016 Vincenzo Montella   2016–2017 Gennaro Gattuso   2017–2019 Marco Giampaolo   2019 Stefano Pioli   2019–

Palmares

 

Trofee interne

• Serie A:
  • Campioană (19): 1901; 1906; 1907; 1950–51; 1954–55; 1956–57; 1958–59; 1961–62; 1967–68; 1978–79; 1987–88; 1991–92; 1992–93; 1993–94; 1995–96; 1998–99; 2003–04; 2010–11; 2021–22

• Cupa Italiei:
  • Câștigătoare (5): 1966–67; 1971-72; 1972–73; 1976–77; 2002–03

• Supercupa Italiei:
  • Câștigătoare (7): 1988; 1992; 1993; 1994; 2004; 2011; 2016

• Serie B:
  • Campioană (2): 1980–81; 1982–83

Trofee internaționale

• Liga Campionilor UEFA (fostă Cupa Campionilor Europeni):
  • Câștigătoare (7): 1962–63; 1968–69; 1988–89; 1989–90; 1993–94; 2002–03; 2006–07

• Supercupa Europei:
  • Câștigătoare (5): 1989; 1990; 1994; 2003; 2007

• Cupa Cupelor:
  • Câștigătoare (2): 1967–68; 1972–73

• Cupa Intercontinentală:
  • Câștigătoare (3): 1969; 1989; 1990

• Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA:
  • Câștigătoare (1): 2007

Premii individuale jucători

• Balonul de aur: 8 - Gianni Rivera (1969), Ruud Gullit (1987), Marco van Basten (1988, 1989, 1992), George Weah (1995), Andriy Shevchenko (2004), Kaka (2007)

Jucători celebri

Următorii jucători au fost aleși de către fani ca cei mai buni din istoria clubului:

•   Demetrio Albertini
•   José Altafani
•   Carlo Ancelotti
•   Roberto Baggio
•   Franco Baresi
•   Oliver Bierhoff
•   Zvonimir Boban
•   Ruben Buriani
•   Fabio Capello
•   Alessandro Costarcuta
•   Fabio Cudicini
•   Leonardo De Araujo
•   Ronaldo De Asis Moreira
•   Marcel Dersailly
•   Nelson Dida
•   Roberto Donadoni
•   Sérgio Cláudio Dos Santos
•   Marcos Evangelista de Morais
•   Alberigo Evani
•   Filippo Galli
•   Giovanni Galli
•   Gunnar Gren
•   Ruud Gullit
•   Ricardo Izecson dos Santos Leite
•   Niels Liedholm
•   Giovanni Lodetti
•   Aldo Maldera
•   Paolo Maldini
•   Cesare Maldini
•   Daniele Massaro
•   Gunnar Nordahl
•   Andrea Pirlo
•   Pierino Prati
•   Luigi Radice
•   Frank Rijkaard
•   Gianni Rivera
•   Andrei Șevcenko

Referințe

Legături externe

 

Wiki Commons conține materiale multimedia legate de A.C. Milan

• Site Oficial
• A.C. Milan pe Facebook
• AC Milan pe Twitter
• AC Milan pe Instagram
• AC Milan's channel pe YouTube
• Milan Academy Craiova Romania
• AC Milan Romania FanClub