Nailon

Este primul polimer sintetic care a avut succes comercial, datorită faptului că este ieftin, ușor, fin și tare.

A fost produs pentru prima dată pe data de 28 februarie 1935 de către Wallace Carothers la firma americană DuPont.

Cuvântul din română nailon / nylon, este un împrumut din limba engleză: nylon. Circulă numeroase etimologii asupra originii cuvântului „nylon”, cum este aceea care afirmă faptul că nylon provine de la NY (New York) și LON (London), sau aceea că provine de la inițialele prenumelor soțiilor inventatorilor.

O alta varianta - destul de plauzibila - a etimologiei cuvintului explica concurenta acerba dintre americani si japonezi pentru crearea unui polimer ieftin, fin si suficient de tare. Aceasta batalie dura de citiva ani si atunci cind firma Du Pont a inventat nylonul , cineva din echipa ar fi spus ; " now you lose old nipons " ( acum ati pierdut japonezi invechiti ), adica exact cele 5 initiale N Y L O N. Toata lumea a fost cucerita de idee si astfel a aparut denumirea de "nylon"

Explicația următoare, oferită de mai multe dicționare etimologice (între care cel al lui Dauzat) este destul de plauzibilă: potrivit acestei explicații, este vorba de acronimul format de inițialele prenumelor soțiilor celor cinci chimiști de la DuPont de Nemours care au colaborat la inventarea textilei, și anume : Nancy, Yvonne, Louella, Olivia și Nina.

Nailonul este un material termoplastic mătăsos, folosit pentru prima dată la fabricarea periuțelor de dinți (1938), apoi la ciorapi de damă (1940). Actualmente este folosit la fabricarea hainelor, a frânghiilor, a periilor, a corzilor de instrumente muzicale etc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost folosit în loc de mătase la confecționarea parașutelor.

 

O formulă tipică de reacție este următoarea:

${\displaystyle ...-R-CO-OH+H_{2}N-R'-NH_{2}+HO-CO-R-...\rightarrow }$ 
${\displaystyle \rightarrow 2H_{2}O+...-R-CO-NH-R'-NH-CO-R-...}$ 

• Textiles de Sara J. Kadolph, Prentice Hall; 10 edition (24 iulie 2006), ISBN 0-13-118769-4
• Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005, ISBN 973-637-087-x sau ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, ISBN 978-606-8162-08-9.
• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique de la langue française par..., Librairie Larousse, Paris, 1977 ISBN 2-03-020210-X
• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7

Acest articol despre un polimer este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.