Legea Gazelor Ideale

Este o bună aproximație a comportamentului unor gaze în unele condiții, deși are unele limitări. A fost descrisă pentru prima dată de către Émile Clapeyron în 1834, ca fiind o combinație dintre următoarele legi empirice: legea Boyle-Mariotte, legea lui Charles și legea lui Avogadro.

Are o importanță deosebită în termodinamică, permițând definirea unor noțiuni (potențial termodinamic) și deducerea unor egalități.

Forma comună

Ecuația acestei legi, numită ecuația termică de stare a gazului ideal, este adesea scrisă sub forma:

${\displaystyle PV=nRT,}$ 

unde:

• ${\displaystyle P}$  este presiunea unui gaz,
• ${\displaystyle V}$  este volumul unui gaz,
• ${\displaystyle n}$  este cantitatea unui gaz (în moli),
• ${\displaystyle R}$  este constanta universală a gazului ideal, egală cu produsul dintre Constanta Boltzmann și numărul lui Avogadro,
• ${\displaystyle T}$  este temperatura absolută a gazului.

• Constanta Boltzmann
• Teoria cinetică a gazelor
• Fugacitate
• Ecuația lui Nernst