Interpol

International Criminal Police Organization INTERPOL
Abreviere	ICPO
Motto	Connecting police for a safer world
Predecesor	International Criminal Police Commission[*][[International Criminal Police Commission |​]]
Înființare	7 septembrie 1923
Sediu	Lyon, Franța
Limbi oficiale	Engleza, franceza, spaniola, araba
Președinte	Mireille Balestrazzi
Secretar General	Ronald Noble
Organ principal	Adunarea Generală
Afilieri	195 state membre
Buget	70 milioane € (2012)
Personal	703 (2012)
interpol.int
Modifică date / text

Creată în 1923, organizația numără 195 de state membre. Sediul organizației este în Lyon, Franța.

Interpol-ul are un buget anual de aproximativ 113 milioane de euro, majoritatea fiind furnizate prin contribuții anuale ale membrilor săi în forțele de poliție din 181 de țări (începând din 2018). În 2013, Secretariatul General al Interpol-ului a angajat un personal de 756, reprezentând 100 de țări membre. Actualul său secretar general este Jürgen Stock, fostul șef adjunct al Biroului Federal de Investigații Criminale al Germaniei. El l-a înlocuit pe Ronald Noble, un fost Subsecretar al Trezoreriei pentru Terorism și Inteligență Financiară al Statelor Unite, care a demisionat în noiembrie 2014 după ce a activat 14 ani. Președintele actual al Interpol este Kim Jong Yang din Coreea de Sud, înlocuindu-l pe Meng Hongwei, ministrul adjunct al Securității Publice din China, care se presupune că a demisionat printr-o scrisoare poștală semnată în octombrie 2018, după detenția și dispariția sa din partea autorităților chineze privind acuzațiile de corupție.

Pentru a menține Interpol-ul cât mai neutru din punct de vedere politic, statutul său interzice acestuia să întreprindă intervenții sau activități de natură politică, militară, religioasă sau rasială sau să se implice în litigii asupra unor astfel de probleme. Activitatea sa se concentrează în principal pe siguranța publică și lupta împotriva crimelor transnaționale împotriva umanității, a pornografiei infantile, a criminalității informatice, a traficului de droguri, a criminalității ecologice, a genocidului, a traficului de ființe umane, a producției ilicite de droguri, a încălcării drepturilor de autor, a persoanelor dispărute, traficul ilicit în opere de artă, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, spălarea banilor, crima organizată, corupția, terorismul, crimele de război, contrabanda cu arme și criminalitatea cu guler alb.

Rolul INTERPOL-ului este definit de dispozițiile generale ale constituției sale.

Articolul 2 prevede că rolul său este:

„

1. Să asigure și să promoveze cea mai largă asistență reciprocă posibilă între toate autoritățile poliției penale în limitele legilor existente în diferite țări și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.
2. Să stabilească și să dezvolte toate instituțiile care pot contribui efectiv la prevenirea și înlăturarea infracțiunilor de drept comun.”

Articolul 3 prevede:

„Este strict interzis ca organizația să întreprindă orice intervenție sau activități de natură politică, militară, religioasă sau rasială.”

Emblema actuală a Interpol a fost adoptată în 1950 și include următoarele elemente:

• globul indică activitatea la nivel mondial
• ramurile de măsline reprezintă pacea
• sabia reprezintă acțiunea poliției
• cântarele înseamnă dreptate

Sub-birourile sunt afișate cursiv.

Suplimentar sediului Secretariatului General din Lyon, Interpol menține câteva birouri regionale:

• Buenos Aires, Argentina
• San Salvador, El Salvador
• Yaoundé, Camerun
• Abidjan, Côte d'Ivoire
• Nairobi, Kenya
• Harare, Zimbabwe
• Bangkok, Thailand

 

Secretarii generali de la înființarea organizației în 1923:

Oskar Dressler	1923–1946
Louis Ducloux	1946–1951
Marcel Sicot	1951–1963
Jean Népote	1963–1978
André Bossard	1978–1985
Raymond Kendall	1985–2000
Ronald Noble	2000–present

Președinții Interpolului începând cu 1923:

Johann Schober	1923–1932
Franz Brandl	1932–1934
Eugen Seydel	1934–1935
Michael Skubl	1935–1938
Otto Steinhäusl	1938–1940
Reinhard Heydrich	1940–1942
Arthur Nebe	1942–1943
Ernst Kaltenbrunner	1943–1945
Florent Louwage	1945–1956
Agostinho Lourenço	1956–1960
Richard Jackson	1960–1963
Fjalar Jarva	1963–1964
Firmin Franssen	1964–1968
Paul Dickopf	1968–1972
William Leonard Higgitt	1972–1976
Carl Persson	1976–1980
Jolly Bugarin	1980–1984
John Simpson	1984–1988
Ivan Barbot	1988–1992
Norman Inkster	1992–1994
Björn Eriksson	1994–1996
Toshinori Kanemoto	1996–2000
Jesús Espigares Mira	2000–2004
Jackie Selebi	2004–2008
Arturo Herrera Verdugo	interimar (2008)
Khoo Boon Hui	Oct 2008–2012
Mireille Balestrazzi	Nov 2012–2016

• Furturi celebre

 

Wiki Commons conține materiale multimedia legate de Interpol

• 35 de ani de la înființarea Biroului Național INTERPOL, 10 ianuarie 2008, Amos News
• 35 de ani de la înființarea Biroului Național Interpol, 9 ianuarie 2008, Amos News
• Interpol – Official website
• Deflem, Mathieu. 2000. "Bureaucratization and Social Control: Historical Foundations of International Policing." Law & Society Review 34(3):601–640.
• Deflem, Mathieu. 2002. "The Logic of Nazification: The Case of the International Criminal Police Commission (Interpol)." International Journal of Comparative Sociology 43(1):21–44.
• Deflem, Mathieu, and Lindsay C. Maybin. 2005. "Interpol and the Policing of International Terrorism: Developments and Dynamics since September 11." Pp. 175–191 in Terrorism: Research, Readings, & Realities, edited by Lynne L. Snowden and Brad Whitsel. Upper Saddle River, NJ: Pearson Prentice Hall, 2005.
• Barnett, Michael, and Coleman, Liv. 2005. "Designing Police: Interpol and the Study of Change in International Organizations." International Studies Quarterly 49(4):593–620.
• Deflem, Mathieu. 2009. "Interpol." pp. 179–181 in The Sage Dictionary of Policing, edited by Alison Wakefield and Jenny Fleming. London: Sage Publications.
• Deflem, Mathieu. 2012. "Interpol." pp. 956–958 in The Encyclopedia of Global Studies, edited by Helmut K. Anheier and Mark Juergensmayer. Thousand Oaks, CA: Sage Publications.