Cântar

Primul aparat de cântărit a fost o balanță utilizată de egipteni în mileniul al patrulea î.Hr. Aceasta avea o formă extrem de simplă, brațul orizontal fiind susținut la mijloc de un pivot și dispus pe laterale, la distanțe egale, cu două talere suspendate cu sfoară. Inițial, această balanță era utilizată pentru a cântări și compara nu numai diverse produse destinate trocului, cât și pentru a determina masa prafului de aur pe care îl primeau, uneori, vânzătorii în schimbul bunurilor. Deși se număra printre primele modele, balanța egiptenilor avea o acuratețe de aproximativ 99%. Egiptenii au fost cei care au introdus și conceptul utilizării greutăților pentru a afla masa unui produs în urma echilibrării balanței.

Acest tip de măsurătoare a masei corpurilor a fost îmbunătățit în mod semnificativ de romani, de la care a rămas moștenire "cântarul roman", încă din perioada primului mileniu. Noua balanță avea, pe una dintre jumătățile brațului, o singură contragreutate etalonată, care putea fi deplasată de-a lungul pârghiei, până când aceasta stătea în echilibru. Romanii au fost aceia care au confecționat balanța astfel încât porțiunea punct de sprijin să fie sprjinită pe un pivot ascuțit la capătul de sprijin, pentru a oferi o balansare cât mai exactă în momentul cântăririi.

• cu brațele egale care, la echilibru, permite recunoașterea egalității a două mase: ${\displaystyle m_{1}=m_{x}.}$  Dacă masa m₁ este cunoscută, se află direct masa m_x.
• cu brațe neegale pentru care, la echilibru:

${\displaystyle m_{x}={\frac {M_{1}l_{1}}{l_{x}}},}$ 

unde M₁ este o masă de valoare fixă, iar l₁ și l_x - brațele pârghiei, dintre care l_x are o valoare constantă.

 

Wiki Commons conține materiale multimedia legate de Cântar

• Cântarul^{[nefuncțională]}, 18 octombrie 2008, Adela Cristina Teodorescu, Jurnalul Național
• Cântarul cel de toate zilele^{[nefuncțională]}, 11 octombrie 2007, Jurnalul Național
• en Balance Arhivat în 9 octombrie 2011, la Wayback Machine.