Aer Condiționat

Ideea de răcire a aerului din spațiile închise a apărut pentru prima dată în Egipt. Prima formă de „aparat de aer condiționat" a fost un sistem de apeducte în pereții încăperilor. Bazată pe folosirea apei reci, metoda era accesibilă numai claselor superioare, deoarece apa era o resursă prețioasă la acea vreme. Termenul de „aer condiționat" a apărut în 1906, când un inginer din industria textilă, Stuart Cramer, l-a folosit. Acesta a experimentat diferite feluri de a ameliora efectele aerului uscat generat de procesul de producție. Noua dezvoltare pe care Cramer a inițiat-o a avut un efect considerabil asupra calității aerului din fabrică. Primele aparate cu rol de a controla umiditatea aerului au fost inventate la începutul secolului 20 pentru a fi folosite în tipografii. Aparatele de aer condiționat au început să fie folosite la scară largă în anii 1950, pentru a răci aerul din case sau automobile.