Leo Valiani: Politician italian

Leo Valiani
Date personale
Născut	9 februarie 1909 Rijeka, Austro-Ungaria
Decedat	18 septembrie 1999 (90 de ani) Milano, Italia
Înmormântat	cimitirul monumental din Milano[*]​
Cetățenie	Italia (18 iunie 1946–18 septembrie 1999)  Regatul Italiei (9 februarie 1909–18 iunie 1946)
Ocupație	jurnalist politician istoric
Locul desfășurării activității	Roma
Limbi vorbite	limba italiană
Senator pe viață al Italiei
În funcție 12 ianuarie 1980 – 18 septembrie 1999
Deputat al Adunării Constituante a Italiei
Partid politic	Pd'A[*]​
Modifică date / text

9 februarie 1909, Rijeka, Austro-Ungaria – d. 18 septembrie 1999, Milano, Italia) a fost un istoric, politician și jurnalist italian.

Originar dintr-o familie evreiască, Valiani s-a născut în orașul Fiume (acum Rijeka) de la Marea Adriatică, oraș care aparține astăzi Croației. În acel moment Fiume era un port maritim important al Imperiului Austro-Ungar, care avea o mică porțiune de ieșire la mare. Mai târziu, Valiani a locuit la Trieste și apoi în Italia.

În 1930 Valiani a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru activitatea antifascistă desfășurată în anii 1920. Valiani a plecat în exil în Franța după ce a fost eliberat, apoi s-a alăturat trupelor republicane care luptau în Războiul Civil din Spania. În 1939, după înfrângerea lui Franco, el s-a întors în Franța, unde a fost reținut ca prizonier comunist în Lagărul de concentrare Le Vernet împreună cu Arthur Koestler (care a scris despre aceasta în cartea sa Scum of the Earth), înainte de a fugi mai târziu în Mexic. Avea inițial convingeri comuniste, dar a început să conteste politica lui Stalin și tratamentul lui față de adepții lui Troțki în timpul Războiului Civil Spaniol. El a părăsit partidul în 1939, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop.

În 1943 organizația britanică Special Operations Executive (SOE) l-a trimis în secret pe Valiani în spatele liniilor inamice din Italia peste frontul instabil dintre Aliați și forțele Axei de la Roma. El s-a mutat în nordul Italiei pentru a conlucra cu liderul rezistenței, Ferruccio Parri, și cu organizația antifascistă milaneză Comitato di Liberazione Nazionale. Valiani i-a reprezentat pe liderii rezistenței italiene la întâlnirile din Elveția cu ofițerii de informații americani din cadrul Biroului de Servicii Strategice (OSS), inclusiv cu Allen W. Dulles.

S-a alăturat apoi Partidului Acțiunii (Partito d'Azione) al lui Parri, organizație politică de orientare social-democrată. Ca lider al rezistenței din partea de nord a țării, Valiani a contribuit la organizarea ultimei revolte a partizanilor din aprilie 1945 și și-a pus semnătura pe documentul care ordona executarea dictatorului fascist Benito Mussolini.

A fost ales membru al Adunării Constituante Italiene în 1946 ca reprezentant al Partidului Acțiunii. Când partidul s-a dizolvat – idealul instaurării unui sistem capitalist cu o față social-democrată a fost încălcat de interesele conflictuale ale formațiunilor politice comuniste și creștin-democrate, de dimensiuni mai mari – el a început să scrie studii istorice. A fost membru al Partidului Radical Italian în perioada 1956-1962 și a aderat în anii 1980 la Partidul Republican Italian.

Valiani a considerat jurnalismul ca fiind adevărata sa carieră. El a scris timp de 35 de ani la săptămânalul de știri politice L'Espresso și a colaborat la publicațiile Il Mondo și Corriere della Sera. Președintele Sandro Pertini l-a numit senator pe viață în 1980.

 

El a murit la Milano în anul 1999, la vârsta de 90 de ani, și este înmormântat în principala capelă a Cimitero Monumentale din același oraș.

• it Leo Valiani, un testimone di questo secolo Arhivat în 2 decembrie 2008, la Wayback Machine.