In storia di l'arte, l'arte rumànica hè un muvimentu di pruduzzione artisticu chì principia à u Xu seculu, è dura sin'à u XIIIu seculu.
In Corsica si ritrova in e numerose cappelle è chjese spaperse in l'isula sana.
A Corsica ne hà cuntatu duie centu. Certe sò state distrutte, d'altre trasfurmate è ingrandate, parechje si ponu sempre vede.
L'arte rumànica in Corsica hè marcata da l'influenza pisana. Si parla d'arte rumànica di stilu pisanu. A custruzzione di l'edifizii rumànichi in l'isula si face quandu a Corsica hè amministrata da Pisa.
Intornu à l'annu Mille, a storia di a Corsica si ritrova ligata à a Republica di Pisa, una di e putenze di u Mediterraniu tandu.
In u 1077, pè rinfurzà a presenza di a Chjesa, u papa Gregoriu VII incarica l'amministrazione di a Corsica à u vescu di Pisa, Landolfu.
À partesi da u 1091, u papa Urbanu II rinforza l'impurtanza di Pisa in Corsica è cede à u vescu di Pisa pudere piu forti.
L'organizazione di a Chjesa in Corsica hè reurganizata in trè punti :
- E cinque vescuvati primitive (Mariana, Aleria, Aiacciu, Sagone è Nebbiu) sò riattivati. Aleria, Aiacciu è Sagone sò messe sott'à u cuntrollu di l'archivescu di Pisa. Mariana è Nebbiu sò messe sott'à u cuntrollu di l'archivescu di Ghjenuva.
- Ste vescuvati sò elle stesse divise in pieve. In ogni pieve hè custruita una chjesa impurtante, chjamata anch'ella "pieve" o "chjesa piuvana". Sta chjesa si trova di regula à u centru geograficu di u territoriu di a pieve, à listessa distanza di l'abitatu spapersu. Si trova spessu isulata. Hè solu quì ch'ellu si face u battezimu.
Vede a pagina : Lista di e pieve di Corsica
D'altre chjese segundarie è cappelle sò custruite.
- À partesi da u 1080, parechje abbazie di Tuscana è di Liguria si stallanu in Corsica. E più impurtante eranu trè : San Gorgonio di l'isula di a Gorgonia, San Venerio del Tino è San Mamilianu di l'isula di Montecristu. I ricchi pruprietarii, i signori, li danu terre per stallassi. Participeghjanu cusì à cristianizà a pupulazione.
Un grande prugramma di custruzzione (o di ricustruzzione) di e chjese principia tandu. Sò centinaie d'edifizii chì sò alzati. L'architetti pisani adopranu un stilu novu, chì serà chjamatu più tardi rumànicu. Sò tecniche nove chì sò impiegate da l'architetti è l'artigiani pè a custruzzione.
In Corsica stu stilu rumànicu copia u mudellu di e chjese di a Tuscana vicina.
In l'isula sana sò custruite catedrale, chjese è cappelle. Pè u più sò cuncentrate in u nordu este di a Corsica, è in Balagna.
Sò alzate catedrale maiò (A Canònica in Mariana, Santa Maria in San Fiurenzu), ma dinù chjese piuvane à u centru d'ogni pieve, è cappelle segundarie.
E chjese rumàniche di Corsica anu di modu generale un aspettu semplice. A catedrale di Mariana hè a più grande (33 metri di lunghezza).
A maiò parte di l'edifizii rumànichi di Corsica sò fatti nant'à un pianu cù una nave unica, cù un'àbside meza circularia cù una volta, orientata à l'Este. In Corsica ùn ci hè nisuna chjesa cù un transettu.
Ci sò trè esempii di chjesa cù una doppia àbside : Santa Cristina di E Valle di Campulori, Santa Marione di Corti, Santa Maria Chjappella in Ruglianu. Una sola chjesa presenta una trìplice àbside, hè quella di San Pancraziu in Castellare di Casinca.
Solu e catedrale di Mariana è di Nebbiu anu una nave centrale separata nant'à i so lati da culonne è pilastri.
I muri sò zeppi, l'aperture sò poche.
I custruttori di l'edifizii rumànichi impiegavanu e petre trove sopr'à locu. E chjese custruite à st'epica sò dunque u spechju di a diversità geològica di a Corsica. A diversità di i materiali impiegati hè grande : granitu, calcariu, matticciu, màrmeru cipullinu...
A pulicrumia di certe chjese (San Mighele di Muratu, A Trinità d'Argenu) nasce di l'assuciazione di sti differente petre.
A Corsica hà cuntatu sei diòcesi : Aleria, Mariana, Nebbiu, Sagone, Aiacciu è Accia. Di ste sei diòcesi, fermanu trè catedrale di stile rumànicu : Nebbiu, Mariana è Sagone.
In u 1119 hè custruita a catedrale di Mariana, chjamata A Canònica. Hè fatta nant'à un pianu à trè nave separate da culonne. E petre venenu da Capicorsu. Sò blocchi di metre di matticciu cipullinu. A tecnica di custruzzione di i muri chì alterna petre alte è fine dà un'impressione di rigature rimanda à u stilu ch'ellu si pò vede in a chjesa Sant'Alessandro di Lucca, in Tuscana.
A facciata ella hè cumposta di lèsene di trè manere differente chì face pensà à a chjesa Santa Maria del Regno d’Ardara, in Sardegna, o à quella di San Sisto, in Pisa.
I decori scultati di A Canònica sò pochi. Ci sò arcatelle ceche nant'à l'àbside chì riposanu nant'à mudiglioni.
Nant'à l'entrata principale ci hè un arcu scultatu cù una frisa d'animali è un soprusciu decuratu di mutivi.
Nant'à a facciata sud ci sò dinù mutivi geometrichi, listessi à quelli chì si ponu vede in Pisa, nant'à a chjesa San Sepolcro.
In a Catedrale di Nebbiu si vede bè l'influenza pisana. A facciata hè cumposta nant'à u listessu mudellu chè quella di u Domu di Pisa, ch'ella sia pè l'architettura o l'ornamentazione.
A chjesa piuvana hè chjamata dinù chjesa pievana, pievanìa, chjesa matrice o più simpliciamente "pieve". Hè a chjesa a più impurtante di u rughjone à u medievu, quandu i paisoli eranu spapersi, chjuchi è pocu abitati. E chjese piuvane sò tandu custruite à u centru di a pieve. A pieve hè dinù u nome di a circuscrizzione amministrativa è religiosa chì i Pisani tornanu à creà per lancià un prugramma di custruzzione di e chjese. Geneviève Moracchini-Mazel in i so travagli ne hà ricensatu un centu.
Chjesa piuvana di a pieve d'Aregnu
Chjesa piuvana di a pieve di Bivincu
San Pancraziu o San Brancà, chjesa piuvana di a pieve di Casinca
Chjesa piuvana di a pieve d'Ampugnani
Chjesa piuvana di a pieve di Rogna
Chjesa piuvana di a pieve di Rustinu
Chjesa piuvana di a pieve di Tàlcini
Chjesa piuvana di a pieve di Brandu
Chjesa piuvana di a pieve d'Ortu
Chjesa piuvana di a pieve di Càrbini
Chjesa piuvana di a pieve di Cànari
Chjesa piuvana di a pieve di Lumiu
Si ritrovanu sumiglie cun e chjese pisane di Santa Cristina è San Piero a Grado.
Chjesa piuvana di a pieve di Tùani
Chjesa piuvana di a pieve d'Attalà
Chjesa piuvana di a pieve di Bisughjè
Chjesa piuvana di a pieve d'Àrmitu
Chjesa piuvana di a pieve di Vènacu
Chjesa piuvana di a pieve d'Alisgiani
Santi Niculaiu
San Mighele
San Quilicu
San Ciprianu
Sant'Andria
Santa Maria
San Mighele
San Lurenzu
San Parteu
San Tumasgiu
San Quilicu di Montilati
San Quilicu
I decori scultati sò rari. E cumunità paisane sò in a maiò parte mudeste à u Medievu. Ma si trovanu belli decori, cumu per esempiu u tìmpanu di San Chirgu di Cambia. A so funzione hè d'imbellisce, ma dinù d'insignà storia di i santi o scene di a bibbia à quelli chì ùn sapianu leghje.
Certe volte si trovanu sculture chì rapresentanu mutivi o figure d'umani o d'animali. Si ponu vede nant'à i mudiglioni, l'arcatelle è i capitelli.
Hè a parte chì finisce a chjesa, a so forma hè in mezu tondu. In Corsica a maiò parte di e chjese rumàniche sò fatte cù àbside ùniche, ma ci n'hè cun àbside doppie, è una sola chjesa cù un'àbside trìplice.
Pittura nant'à i muri fatta segondu una tecnica particulare. A materia chì riceve a pittura deve esse sempre fresca è ùmida. Hè da quì ch'ellu vene u so nome (in talianu : à fresco).
In una chjesa, o una cappella, hè u tavulinu induve u prete celebra a messa. In francese si dice autel.
Decoru fattu di parechje piccule arcate. In l'arte rumànica si ritrovanu per esempiu nant'à e facciate di certi edifizii. Un'arcatella hè detta "ceca" quandu u muru induv'ella si trova hè pienu. Currisponde in francese à a parolla arcature.
Forma d'arcu caratterìstica di l'arte rumànica. L'arcu face un mezu tondu. In francese si dice arc en plein cintre.
Bassurilievu : U bassurilievu hè una tecnica di scultura chì cunsiste à rapresentà nant'à una lastra di materiale duru (petra, marmeru, bronzu...) una scena o mutivi in trè dimensioni. U sugettu di u bassurilievu si spicca di u fondu di manera legera.
Battisteru (o battisteriu) : Custruzzione circulare o poligunale situata prima à cantu à a chjesa induve si facia u battezimu. Nanzu, u battezimu si praticava per immersione. Quellu chì si facia battizà si ciuttava in un pozzu d'acqua, nentru à u battisteru.
Hè l'elementu, scultatu è decuratu, chì si trova in cima d'una culonna o d'un pilastru.
Edifiziu religiosu chjucu cù un'altare. E cappelle sò di dimensione minute di pettu à e chjese.
E chjavette sò e petre zuccate chì ghjuvavanu per fà un arcu tondu. Si dice in francese "claveau" o "voussoir".
Hè a chjesa principale d'una pieve. A chjesa piuvana era situata di regula generale (ma micca sempre) à u centru di a pieve.
In e chjese, u coru hè u locu induve stà u prete è i cantori durante e cerimonie.
Una feritoghja hè un'apertura fine è stretta ch'ellu si vede in generale in e furticazione militare, da induve si pò fà passà l'arme per tirà è ferisce. In l'architettura rumànica si ponu vede aperture chì s'assumiglianu à feritoghje. Lascianu passà poca luce ma chì ùn avianu micca a funzione defensiva. In francese s'impiega a parolla "meurtrière".
U fruntone d'una facciata hè a parte superiore, in forma di triàngulu.
Una lèsena hè una banda verticale di rilievu picculu, nant'à un muru. Si dice dinù pilastru.
Un mudiglione hè un elementu scultatu chì ghjova à sustene una curnice o un'arcatella. I mudiglioni di e chjese rumàniche rapresentanu figure d'omi, animali, o presentanu mutivi geometrichi.
A nave d'una chjesa hè u spaziu cumpresu trà i dui ranghi di pilastri chì sustenenu a volta. Hè quì ch'ellu si stalla u publicu per assiste à a messa. Currisponde in francese à la nef.
Un òculu hè un'apertura di forma tonda, cum'è un ochju.
Una pieve hè una circuscrizzione riligiosa, amministrativa è geugrafica. Currisponde à una microregione. À l'orìgine a parolle pieve indetta a chjesa principale, situata in ogni valle di Corsica induve l'abitanti s'addunianu pè a cerimonia di u battezimu. Hè a sola induve si trova un battisteru o i fonti battismali. Ghjuvava dinù di campusantu. Sta chjesa era dunque chjamata pieve, chjesa pievana o chjesa piuvana. In latinu plebania. Si dicia dinù chjesa matrice. U termine "pieve" s'hè pocu à pocu stesu per parlà dinù di a circuscrizzione chì dipendia di sta chjesa. Ogni pieve facia parte d'una diòcesi. Ci sò stati à quandu cinque, à quandu sei diòcesi in Corsica. E cunfine di e pieve sò naturale (fiumi, creste, muntagne) è seguiteghjanu e forme di e valle.
Di parechji culori. Ci sò duie chjese pulìcrome di stile rumànicu in Corsica : A Trinità in Aregnu è San Mighele, in Muratu.
Hè a petra chì sustene u muru sopr'à una porta. Si dice dinù sopraporta. In francese : linteau.
Hè u spaziu chì si trova sopr'à e porte di e chjese rumàniche. Di forma meza circularia, u tìmpanu marca l'entrata di u locu di cultu è materializeghja a transizione trà u mondu di l'omi è quellu di Diu.
In una chjesa in forme di croce latina, u transettu hè una nave traservale à a nave principale. E chjese di piccula dimensione ùn anu micca transettu. In francese si dice le transept.
A volta à botte hè una forma di volta tìpica di l'architettura rumànica. A volta à botte utilizeghja a forma di l'arcu tondu. Si dice in francese voûte en berceau.
This article uses material from the Wikipedia Corsu article Arte rumànica in Corsica, which is released under the Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 license ("CC BY-SA 3.0"); additional terms may apply (view authors). Il contenuto è disponibile in base alla licenza CC BY-SA 4.0, se non diversamente specificato. Images, videos and audio are available under their respective licenses.
®Wikipedia is a registered trademark of the Wiki Foundation, Inc. Wiki Corsu (DUHOCTRUNGQUOC.VN) is an independent company and has no affiliation with Wiki Foundation.