Președinte Pe Viață

Unul din cele mai cunoscute personaje care și-a extins mandatul nelimitat a fost dictatorul roman Iulius Cezar, care s-a autoproclamat Dictator perpetue (frecvent tradus greșit ca „Dictator pe viață”) în anul 45 î.Hr. Din punct de vedere tradițional, funcția dictatorului putea dura timp de șase luni, iar deși a nu a fost primul dictator roman căruia să i se ofere funcția fără un termen limitat, a fost dictatura acestuia care a inspirat numeroși împărați romani care au domnit după moartea sa. Faptele sale vor fi ulterior preluate de Napoleon Bonaparte, liderul francez care a fost numit „Prim consul pe viață” în 1802. De atunci, mulți dictatori și-au luat nume similare, fie din autoritatea acestora, fie le-au fost acordate către legislație.

Majoritatea liderilor care s-au autoproclamat președinte pe viață nu au reușit să-și ducă mandatul de viață până la sfârșit. Cei mai multi au fost scoși din funcție cu mult înainte de a deceda. Cu toate aceste, câțiva dintre dictatori și-au dus mandatul până la decesul lor precum Rafael Carrera, François Duvalier, Saparmurat Niyazov, José Gaspar Rodríguez de Francia și Iosip Broz Tito.

Acest articol despre politică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.