John Wallis

John Wallis
Date personale
Născut	23 noiembrie/3 decembrie 1616 Ashford, Anglia, Regatul Unit
Decedat	28 octombrie/8 noiembrie 1703 (86 de ani) Oxford, Regatul Angliei
Părinți	Rev. John Wallis[*][[Rev. John Wallis (1567 - 1622)|​]] Joanna Chapman[*][[Joanna Chapman (1580 - 1643)|​]]
Copii	Anne Blencowe[*][[Anne Blencowe (Anne, Lady Blencowe (1656–1718), compiler of recipes)|​]] John Wallis[*][[John Wallis (English Member of Parliament (1650-1717))|​]]
Religie	prezbiterianism
Ocupație	matematician istoric al matematicii[*]​ filozof muzicolog[*]​ teoretician al muzicii[*]​ criptolog[*]​ cadru didactic universitar[*]​ arhivist[*]​
Limbi vorbite	limba latină limba engleză
Activitate
Alma mater	Emmanuel College[*][[Emmanuel College (college of the University of Cambridge)|​]] Felsted School[*]​ Universitatea Cambridge
Organizație	Universitatea Oxford
Profesor pentru	John Caswell[*][[John Caswell (matematician britanic)|​]]
Modifică date / text

23 noiembrie 1616, Ashford, Regatul Angliei – d. 28 octombrie 1703, Oxford, Regatul Angliei) a fost un matematician și teolog englez. A studiat la Cambridge, după care a îmbrățișat cariera ecleziastică. La 33 de ani a devenit profesor de geometrie la Oxford.

A fost un admirator al matematicii grecești, editând o parte din operele lui Arhimede (sec. 3 î.Hr.), Aristarh (sec. 3 î.Hr.), Ptolomeu (sec. 2 d.Hr.) și Eutocius (sec. 6 d.Hr.). Lui i se datorează crearea învățământului pentru surdomuți.

 

Contribuțiile aduse în matematică sunt numeroase și însemnate: a introdus (în 1657) exponenții negativi; a considerat numerele pozitive și cele negative ca opuse, respectiv, între ele; a dat diverse interpretări numerelor pur imaginare și complexe; a dedus divizibilitatea binoamelor; a înțeles (încă din 1656) faptul că 0! (factorial) trebuie considerat egal cu 1; a exprimat prin cuvinte (în 1658) importantele formule privind numărul divizorilor unui număr și suma lor.

De asemenea, a cercetat diferite sisteme de numerație, a studiat transformarea fracțiilor ordinare în numere zecimale și invers; a expus proprietățile principale ale numerelor zecimale periodice; a cunoscut că extragerea rădăcinilor pot conduce la numere zecimale neperiodice infinite; s-a ocupat cu fracțiile continue și a dat legea formării resurselor; a dat (în 1656) prima definiție a noțiunii de limită a unui șir, introducând pentru prima dată un simbol pentru infinit, și a considerat egalități, a găsit formula care redă numărul pi sub forma celebrului produs infinit de numere naturale.

A descoperit (în 1656) triunghiul caracteristic (cum l-a denumit G. Leibniz, în 1684) atât de utilizat în calculul infinitezimal; a expus o metodă nouă pentru rectificare; a efectuat cuadraturi (înainte de descoperirea calculului integral); a introdus abscisele negative. În trigonometrie, a studiat (în 1670) semnele sinusului în cele patru cadrane; a desenat sinusoida și secantoida.

De la Wallis au originea denumirile de interpolare și de mantisă (1656, respectiv, 1657).

• Tractatus de selectionobus conicis, nova methodo exposits (1655)
• De algebra, tractatus historicus et practicus (1673)
• Discurse of Combinations (1685).

• N. N. Mihăileanu. Istoria matematicii. Antichitatea și evul mediu, vol I-II, Editura Enciclopedică Română, 1974, 1981
• A-A.(P.) Iușchevici, Istoria matematicii în evul mediu, Editura Stiințifică, 1963
• Heinrich Wieleitner, Istoria matematicii de la Descartes până la mijlocul secolului al XIX-lea, Editura Științifică, București, 1964