Vechea Scriere Italică

Vechea scriere italică
Tip	Alfabet
Limbi scrise	Limbi italice, etrusca, raetica, venetica, leponica, messapiana
Perioadă de utilizare	Între secolele al VIII -lea și I î.e.n.
ISO 15924	Ital
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.
Modifică text

Multe limbi indo-europene ce sunt limbi italice (dar și alte limbi non-italice ca: limbile celtice, limba mesapică și altele) foloseau inițial această scriere.

Direcția acestor alfabete era de la dreapta la stânga, dar au existat și excepții.

Runele germanice derivă dintr-ul dintre aceste alfabete.

Alfabetul etrusc

 

 

Nu este clar dacă procesul de adaptare din alfabetul grec a avut loc în Italia din prima colonie a grecilor, din orașul Cumae sau din Grecia/Asia Mică. În orice caz era un alfabet vestic grecesc. În alfabetele vestului, X avea valoarea fonetică [ks], Ψ reprezenta [kʰ]; în etruscă: X = [s], Ψ = [kʰ] sau [kχ] (Rix 202–209).

Cel mai vechi abecedarium, Tăblița de la Marsiliana (în apropiere de Grosseto) ce datează din circa 700 î.e.n., listează 26 de litere ce corespund formelor contemporane ale alfabetului grec care păstrează literele: digama, san și koppa, omega neapărând.

Până în jurul anului 600 î.e.n., forma arhaică a alfabetului etrusc a rămas aproape neschimbată, acum ne mai contând direcția sa originală de la dreapta la stânga (putea să fie folosit și de la stânga la dreapta). Totuși din secolul al VI-lea î.e.n., alfabetul etrusc a evoluat, ajustând fonologia limbii etrusce, literele ce reprezentau foneme inexistente în limba etruscă fiind eliminate. Din 400 î.e.n., pare că toată Etruria folosea versiunea clasică a alfabetului etrusc, formată din 20 de litere, deobicei scrisă de la stânga la dreapta: