Pius Brânzeu (n.
Pius Brânzeu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | Vulcan, Hunedoara, România | ||
Decedat | (91 de ani) Timișoara, România | ||
Cetățenie | România | ||
Religie | Biserica Română Unită cu Roma | ||
Ocupație | medic, pictor și scriitor | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Premii | Cetățean de onoare al Timișoarei[*] () | ||
| |||
Modifică date / text |
25 ianuarie 1911, Vulcan, Hunedoara – d. 1 iulie 2002, Timișoara) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române din 1974 și membru titular activ din 22 ianuarie 1990.
Pius Brânzeu s-a născut la 25 ianuarie 1911 în comuna Vulcan, județul Hunedoara. Tatăl său, Nicolae Brânzeu, a fost protopop și canonic român unit (greco-catolic), iar mama, Emilia, a fost învățătoare. A terminat școala primară la Lugoj și a absolvit Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj.
În perioada 1928-1939 a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Strasbourg, Franța. A obținut doctoratul în medicină sub îndrumarea celebrului chirurg René Leriche cu teza Contributions à l’étude anatomo-clinique des artérites oblitérantes croniques și a fost laureat al premiului „Louis Sencert” pentru cea mai bună lucrare de chirurgie. A fost extern (1931), intern (1934–1938) și șef de clinică adjunct (1938–1939) în clinica chirurgicală condusă de René Leriche.
În anul 1939, după întoarcerea sa în România, a fost repartizat la spitalul din Moldova Nouă. În anul 1942 a fost trimis ca medic militar pe frontul sovietic, unde a participat la asediul germano-român asupra orașului Sevastopol. În anul 1944, în timp ce se retrăgea odată cu frontul, a primit decorația germană „eliberarea Crimeii”. Primirea brevetului respectiv a fost comentată de tatăl său cu cuvintele „Am prefera mai puține decorații și să vie acasă.” După terminarea războiului a devenit conferențiar și apoi profesor la Facultatea de Medicină din Timișoara (1945-1981) și a ocupat funcția de rector în perioada 1964-1976.
A fost director de clinică chirurgicală între 1959-1981. S-a pensionat în anul 1981.
A fost pasionat de pictură; în 1931, la Strasbourg, Pius Brânzeu a expus 16 portrete de profesori lucrate în laviu intitulate „Têtes de patrons”.
Președinte de onoare al F.R. Șah și al Comisiei județene de șah Timiș. În perioada 1952-1989 a fost președintele Comisiei județene (Timiș) de șah. În 1956 a înființat Clubul de șah Medicina Timișoara, a cărei echipă a devenit campioană națională (1967, 1976) dar și ulterior.Sub auspiciile sale au fost invitați la Timișoara campionii mondiali Nona Gaprindașvili (Turneu Internațional) și Anatoli Karpov (simultan).
A contribuit substanțial la organizarea primului C.M. pentru copii și juniori la Timișoara (1988). Contribuții publicistice: începând din 1983 a inițiat publicația anuală Șah - Timișoara (1983); volume: Șahul, magie în alb și negru (1995), iar în colaborare cu N. Ilijin: Lupta pentru supremație în șah (1989).
Pius Brânzeu a fost tatăl profesoarei Pia Brânzeu, prorector al Universității de Vest și editor al memoriilor protopopului Nicolae Brânzeu, tatăl lui Pius Brânzeu.
This article uses material from the Wikipedia Română article Pius Brânzeu, which is released under the Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 license ("CC BY-SA 3.0"); additional terms may apply (view authors). Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 4.0, exceptând cazurile în care se specifică altfel. Images, videos and audio are available under their respective licenses.
®Wikipedia is a registered trademark of the Wiki Foundation, Inc. Wiki Română (DUHOCTRUNGQUOC.VN) is an independent company and has no affiliation with Wiki Foundation.