Economie Planificată

Economia

Economia generală

Microeconomie • Mezoeconomie Macroeconomie • Economie financiară Politică economică • Econometrie Comerț exterior • Homo oeconomicus Economie instituțională • Conjunctură Echilibrul pieței • Cost marginal Funcție de utilitate • Echilibru Nash

Economia afacerilor

Producție • Marketing Controlling • Management Economia resurselor umane Finanțe • Contabilitate • Audit

Economiști pe categorii

Economiști români Economiști americani Economiști francezi Economiști germani

Portal Economie

Proiectul economie

Listă de articole economice Listă de întreprinzători renumiți Colecție de formule economice Listă de economiști

Categoria economie

Toate articolele din serie

editează

O Economie planificată este un sistem economic, în care deciziile cu privire la producție și investiții pentru unul sau mai mulți ani (plan cincinal) sunt planificate de autoritatea centrală, de obicei, de guvern, prin ministerele de resort, spre deosebire de economia tip laissez-faire unde deciziile economice sunt luate de interacțiunea liberă dintre consumatori și producători, unde indivizii iau decizii economice nu o entitate politică centralizată. Implementarea unei astfel de forme economice se numește planificare iar în termeni politici socialism.

În aceste economii, planificarea economică centrală efectuată de stat sau de guvern controlează toate sectoarele majore ale economiei și formulează toate deciziile cu privire la utilizarea resurselor. Planificatorii decid ce ar trebui să fie produs și direcționează întreprinderile producătoare să producă acele bunuri, în conformitate cu obiectivele naționale și sociale.

Economiile planificate sunt în contrast cu economiile de piață unde deciziile de producție, distribuție, stabilire a prețurilor și investițiile sunt realizate autonom, pe baza intereselor individuale.

În numele „binelui colectiv” se planifică economic macroeconomia crezându-se ca se va ajunge la „cel mai mare bine pentru cei mai mulți”.

Se justifică planificarea centrală sustinând consolidarea resurselor economice ce permite economiei să se dezvolte intr-o anumită direcție, mai rapid, atunci când se iau decizii cu privire la investiții și producție.

O altă justificare este ideea că, piața liberă nu funcționeză în a asigura interesele oamenilor și o autoritate centrală trebuie să ia deciziile în numele indivizilor, decizie luată de un birocrat. Aceste decizii sunt luate în baza ideilor de egalitarism, protejarea mediului, anti-consum, anti-coruptie, etc.

Ineficiență economică

Datorită lipsei stimulentelor economice oamenii tind să devină ineficienți, mai exact, nu există recompensă pentru muncă/risc pe măsura aportului de muncă/risc a individului, remunerațiile nu sunt stabilite liber pe baza cererii si ofertei ci sunt stabilite de stat.

Organizațiile economice ineficiente nu sunt lăsate sa intre în faliment, în virtutea „interesului național” sunt salvate și le sunt alocate resurse încontinuare, acest fapt ducând la hazard moral și un comportament ce duce la viitoare pierderi stiindu-se că altcineva va plăti „factura”.

Lipsa celui mai important semnal în deciziile economice, prețul. Fără o piață cu adevărat liberă de stabilire a prețurilor, deciziile de alocare a resurelor sunt luate pe baza unor semnale (preturi) false, ducând la alocarea resurselor către activități ce în realitate nu sunt profitabile, atât pentru agenții economici cât și pentru societate.

Corupție

Acumularea de putere economică în mânile unor birocrați, politicieni, duce la a recompensa pe cei ce sunt „prietenii” celor ce stabilesc ce se întâmplă cu resursele economice, mai simplu, cui sunt alocați banii. Succesul economic nu este în funcție de abilitatea și spiritul antreprenorial de a produce ceea ce doresc indivizii la cel mai competitiv preț, ci de relațiile pe care le ai cu factorii de decizie.

Cel mai simplu a spus-o John Dalberg Acton : „Puterea tinde să corupă iar puterea absolută corupe absolut.”

Sistem represiv

Se aseamănă cu represiunea politică în sensul că oamenii nu sunt liberi să aleagă conform propiilor dorințe, indivizii trebuie să se conformeze politicilor de stat, atât în calitatea de consumator cât și în cea de producător.

Economie de comandă

Este o economie planificată, cunoscută sub numele de Comunism, unde atat decizia cât si proprieatea capitalului material și uman sunt în posesia statului, anume a conducătorilor politici, în termeni populari „politruci”.

Economie cu planificare centrală

Este o economie de tip socialist unde statul are influență de decizie asupra agenților economici, subvenționează, garantează, taxează. Acest sistem economic a fost folosit de socialiști precum Mussolini, Hitler și susținut academic de economiști precum John Maynard Keynes.

Studii de caz:

• Analiza planificării economice de tip sovietic
• Plan cincinal
• Planuri cincinale în Argentina
• Marele Salt Înainte (China)
• Economia Indiei
• Projectul Cybersyn (Chile)
• Economiile Blocului Eastic
• Economia Arabiei Saudite

• en Gregory Grossman (1987): "Command economy," The New Palgrave: A Dictionary of Economics, v. 1, pp. 494–95.
• en Carl Landauer (1947): Theory of National Economic Planning. University of California Press. Berkeley and Los Angeles, Second edition.
• en Alec Nove (1987): "Planned economy," The New Palgrave: A Dictionary of Economics, v. 3, pp. 879–85.
• en {Citation|last1=Myant|first1=Martin|last2=Drahokoupil|first2=Jan|title=Transition Economies: Political Economy in Russia, Eastern Europe, and Central Asia|publisher=Wiley-Blackwell|year=2010|isbn=978-0-470-59619-7}}.

• en An article against "The myth of the permanent arms economy" Arhivat în 10 august 2011, la Wayback Machine.
• en The Stalin Model for the Control and Coordination of Enterprises in a Socialist Economy Arhivat în 26 ianuarie 2021, la Wayback Machine.