Câmpia Turzii (în maghiară Aranyosgyéres, în germană Jerischmarkt sau Gieresch) este un municipiu în județul Cluj, Transilvania, România.
Se află pe lunca râului Arieș, la câțiva kilometri sud-est de municipiul Turda și la 40 km de municipiul Cluj-Napoca. Localitatea Câmpia Turzii a fost înființată prin decret regal în anul 1925, prin unirea satelor Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai.
Câmpia Turzii | |||
Aranyosgyéres Jerischmarkt | |||
— municipiu — | |||
| |||
Localizarea orașului pe harta României | |||
Coordonate: / | |||
---|---|---|---|
Țară | România | ||
Județ | Cluj | ||
Atestare | |||
Reședință | Câmpia Turzii[*] | ||
Componență | Câmpia Turzii[*] | ||
Guvernare | |||
- Primar | Dorin-Nicolae Lojigan (PNL, ) | ||
Suprafață | |||
- Total | 23,78 km² | ||
Altitudine | 300 m.d.m. | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 20.590 locuitori | ||
- Densitate | 1.134 loc./km² | ||
Fus orar | EET (+2) | ||
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
Cod poștal | 401100 | ||
Prefix telefonic | +40 x64 | ||
Localități înfrățite | |||
- Mohács | Ungaria | ||
- Bayramiç[*] | Turcia | ||
- Kisbér | Ungaria | ||
- La Salvetat-Saint-Gilles | Franța | ||
- Putten | Țările de Jos | ||
- Siemianowice Śląskie | Polonia | ||
- Hîncești | Republica Moldova | ||
- Cimișlia | Republica Moldova | ||
Prezență online | |||
site web oficial | |||
Municipiul Câmpia Turzii în județul Cluj | |||
Modifică date / text |
Denumirile anterioare Câmpiei Turzii au evoluat de-a lungul timpului astfel: Ghiriș-Sâncrai: 1219 = Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt); sec.XIV = Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly; sec.XV-XVI = Poss(essio) Zenthkyral, Zentkjraly; 1661 = Gyéres-Szent-Király; 1733 = Szent-Király; după 1830 = Sâncraj(u), Ghiriș-Sân-Craiu, Sâncraiu, Ghiriș Sân-Craiu; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Sâncrai (sân = sfânt, crai = rege).
Ghiriș-Arieș: 1292 = Terra Gerusteleke (Pamântul lui Gerus); sec.XIV = Poss(essio) Gerusteleke, Terra Gerustelke; sec.XV-XVI = Terra Geres, Poss(essio) Gyerys, Gyeres; sec.XVII-XVIII = Gheres, Girisch, Aranyos Gyéres; sec.XIX = Gyirischu, Ghirișiu de Arieș, Ghiriș, Aranyosgyerés; 1904 = Ghiriș-Arieș; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Arieș.
-Centru
-Șarât
-Insulă
-Lut
-Sâncrai
-Blocuri
Stema municipiului Câmpia Turzii se compune dintr-un scut despicat de un brâu undat, de argint. În primul cartier, pe fond albastru, sunt două săbii încrucișate. În cartierul doi, pe fond auriu, este reprezentat un pergament care poartă numărul 1219. În cartierul inferior, pe fond roșu, sunt reprezentate o oală de turnat oțel (oțel curgând, ce se transformă într-un colac de sârmă) și două spice de grâu. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri crenelate.
Semnificația elementelor însumate:
Săbiile exprimă simbolic lupta de apărare dusă de localnici de-a lungul secolelor. Numărul 1219 amintește de prima atestare documentară a localității. Oala de turnat oțel și spicele de grâu simbolizează activitatea locuitorilor zonei, respectiv metalurgia și cultura cerealelor. Numărul turnurilor - cinci - atestă faptul că așezarea este un centru urban, ridicat la rang de municipiu.
Cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constau din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieșului, între Valea Sărată și CERCON Arieșul S.A. (fosta "Industria de Lut S.A.").
Din faza de tranziție de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C.) datează un mormânt tumular , descoperit in zona stației de transformatoare electrice și a racordului CFR dintre Turda și Războieni, cercetat parțial în 1967. Mormântul are dimensiuni apreciabile (diametrul maxim cca 50 m, înălțimea cca 2 m), acoperă o groapă mortuară (în care s-a găsit scheletul unui bărbat înalt si robust) și a fost atribuit unor triburi de păstori nomazi, originari din stepele nord-pontice, fiind un unicat în Transilvania.
Din perioada dacică s-au descoperit la Poiana (cartier turdean, la vest de Câmpia-Turzii) podoabe de argint, brățări spiralice cu extremități ornamentate în formă de cap de șarpe și coliere de sârmă răsucită, iar la marginea drumului Viișoara-Boian vase de lut ornamentate.
Nu s-au descoperit urme din perioada stapânirii romane (106-274 d.C.), desi nu departe era situat importantul castru roman Potaissa (azi Turda). Peste actualul teritoriu al Câmpiei-Turzii trecea un drum roman, care pleca de la Potaissa spre Mureșul superior și se întâlnea cu drumul roman ce mergea de la „Salinae” (azi Ocna Mureș) spre satul Gligorești. Nu s-au găsit la Câmpia-Turzii din păcate urme sigure ale acestui drum. Ceva mai la sud, pe teritoriul satului Călărași, a fost identificată o porțiune a unui alt drum roman, ce unea Potaissa (azi Turda) cu Apulum (azi Alba Iulia).
"Epoca veche a antichitatii este reprezentată de mai multe probe arheologice și numismatice aparținând perioadei când Dacia era provincie romană (secolele II si III e.n.) identificate în sus-numita arie, între care și urmele mai multor asezări." - extras din istoricul publicat de Primăria Municipiului Câmpia Turzii.
Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda și la Urca). Din perioada marilor migrații ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor .
Cea mai veche informație scrisă și păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul Ghiriș-Sâncrai și se află într-un document redactat în anul 1219 de cancelaria regală a Ungariei. Este vorba de actul de donație al regelui Andrei al II-lea (1205-1235) în favoarea canonicilor Episcopiei Catolice din Esztergóm (Ungaria), prin care le era donat "un pământ în partea din Ardeal care se cheamă Vinț" (azi Unirea, lângă Ocna Mureș). Unul dintre reperele de hotar care delimita acel teren se afla "pe drumul de lângă hotarul satului Chiend" (azi Plăiești), în satul Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt, mai târziu numit Ghiriș-Sâncrai). Ghiriș-Sâncrai era deci la acea dată domeniu de coroană.
Cel dintâi certificat de atestare al satului învecinat Ghiriș-Arieș este datat 1292, fiind un înscris prin care capitulul Episcopiei Catolice de Alba Iulia confirma că Paul și Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriș-Arieș au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică așezare medievală din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” (pământul lui Gerus), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu toate folosințele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare .
În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriș-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly) . În Ghiriș-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe etnii. În aceeași perioadă, Ghiriș-Arieș era locuit și de români ortodocși. În anul 1610 Ghiriș-Arieș a fost ridicat printr-o decizie a principelui Ardealului Gabriel Báthory (1608-1613) la rangul de târg, cu ocazia donării acestui domeniu (Gheres, Girisch) unui număr de 58 militari din garda princiară (care i-au salvat viața) și înnobilării acestora. Domeniul cuprindea: satul și castelul Aranyos-Gyéres , precum și satele Tăureni, Tritenii de Sus, Tritenii de Jos, Iacobeni, Coc și Boian. Ghiriș-Arieș a devenit târg si colonie militară, în timp ce Ghiriș-Sâncrai a rămas mai departe un sat cu economie feudală și cu servituți iobăgești. După 1763, Ghiriș-Arieș decade treptat, fiindu-i anulate drepturile și privilegiile. În secolul al XVIII-lea, castelul Ghiriș-Arieș a fost folosit drept cantonament militar și sediu al grănicerilor. Ruinele sale se mai vedeau încă la mijlocul secolului al XIX-lea.
Bisericile românești (din lemn) sunt atestate documentar pentru prima dată in anul 1733 (Ghiriș-Sâncrai) și 1750 (Ghiriș-Arieș), dar construcția lor se presupune că a fost mai devreme. Recensământul din anii 1784-1787 consemnează următorul număr de case: Ghiriș-Arieș = 101, Ghiriș-Sâncrai = 75. Un recensământ ulterior (1857) a consemnat următoarea situație a caselor: Ghiriș-Arieș = 246, Ghiriș-Sâncrai = 103.
În anul 1861, când localitățile privilegiate își redobândesc autonomia, Ghiriș-Arieșului i s-au restituit parțial privilegiile avute înaintea revoluției din 1848. În anul 1867 Ghiriș-Arieș trece din nou în rândul așezărilor rurale cu statut de comună. Acest statut îl va păstra până în anul 1925, anul creării comunei Câmpia-Turzii. În anul 1873 se dă în funcțiune linia ferată Războieni - Ghiriș-Arieș - Cluj. Calea ferată Câmpia Turzii-Turda s-a inaugurat la data de 19 iunie 1885.
În anul 1879 se construiește o nouă școală românească în Ghiriș-Arieș, pe fundația unei școli mai vechi (azi, Dispensarul TBC al Policlinicii). Între anii 1896-1898 se ridică Biserica Romano-Catolică din Ghiriș-Sâncrai. În 1898 comuna Ghiriș-Arieș dispunea de 321 case, iar satul învecinat Ghiriș-Sâncrai de 123 case. În 1907-1908 se construiește în apropiere de Ghiriș-Arieș prima fabrică din zonă („Industria de lut S.A.”, azi: CERCON Arieșul S.A.). În anii 1910-1912 se ridică în Ghiriș-Arieș o Biserică Greco-Catolică din cărămidă, pe locul uneia mai vechi din lemn.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110), satele inițiale Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai apar sub numele de „Gyéres”, respectiv „Sz. Kiraly”.
La Ghiriș-Arieș existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moșii a Statului Austro-Ungar) și Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriș-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos și soția, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta; căsătorit cu contesa Uzon Adalberta Béldi în 1882 la Cluj; contesa (n. 1863, Cluj - d. 1946, Budapesta) și Illyés Olga (cu reședința în Sâncraiul de Mureș). Chiar și dupa Reforma Agrară din 1921, marii proprietari de pamânt au continuat să existe la Câmpia Turzii. Contele Bethlen Ödón își avea cea mai mare parte a moșiilor la Urca.
În 1921 Ghiriș-Arieș avea 364 case, iar Ghiriș-Sâncrai 119 case. Construirea fabricii „Industria Sârmei S.A.” în anul 1920 a contribuit esențial la dezvoltarea comunei Ghiriș-Arieș. Tot în anul 1920 începe introducerea gazului metan în locuintele acestei comune.
Începând cu anul 1923 se pun bazele unei scoli de pregătire a ucenicilor in meseriile de care aveau nevoie comunitatea și unitățile de prestări servicii și producție nou construite de atunci, forță de munca calificată: cizmar, vânzător, croitor, frizer, dulgher, mecanic și strungar.
Unificarea celor 2 localități (Ghiriș-Arieș cu Ghiriș-Sâncrai) a avut loc oficial în anul 1925, localitatea luând numele de comuna "Câmpia-Turzii", prin Decretul regal nr.2456 din 25 septembrie 1925. Unificarea a fost programată din 1924, când ordinul nr. 360 al primpretorului plasei Turda decidea unirea dintre comunele Ghiriș-Arieș, Ghiriș-Sâncrai și Agârbiciu (actuala Viișoara). Consiliul comunal a acceptat unirea primelor două, nu însă și pentru Viișoara, întrucât "terenul dintre localități este inundabil și, deci, impropriu construcțiilor de locuințe, apoi Agârbiciu, fiind comună săracă, prin unificare ar fi o povară pentru Ghiriș".
În perioada interbelică a devenit sediul plășii Câmpia Turzii (fosta plasă Turda), în cadrul județului Turda.
În anul 1930 se ridică o Biserică Greco-Catolică din cărămidă în cartierul Sâncrai (fost Ghiriș-Sâncrai), pe locul unei biserici mai vechi din lemn. În acel an în Câmpia-Turzii existau 797 clădiri. Stadionul sportiv s-a inaugurat în anul 1938, iar Palatul Culturii (ulterior numit Clubul Muncitoresc) în 1945 (construcție impozantă, începută în 1942). Între 1943-1950 s-a construit Biserica Ortodoxă din centru.
În 1972 se dă în funcțiune în „Orașul Muncitoresc” noul sediu al Școli Generale Nr.1, actualmente Școala Gimnaziala „Mihai Viteazul” Câmpia Turzii care ulterior edificiu este mărit.
În anul 1975 se termină lucrările de construcție la Casa de Copii Școlari Câmpia Turzii care în anul 1976 se dă în funcțiune, din anul 1998 își schimbă denumirea în Centru de Plasament nr. 5 „Sfântul Nicolae” Câmpia Turzii.
Viața economică a orașului a fost influențată de următoarele unități industriale:
- „Industria de Lut“ (1907-1992), preluată de „CERCON Arieșul S.A.“ (1992-2015).
- "Industria Sârmei" (înființată în 1920).
- Fabrica textilă „Smyrna“ (1928-1930) (str.Abatorului).
- Fabrica de adezivi Henkel (din 2008).
De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:
Recensământul | Structura etnică | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Anul | Populația | Români | Maghiari | Germani | Rromi | Alte etnii | ||
1784 | 1.037 | |||||||
1850 | 1.655 | 956 | 498 | 3 | 198 | 0 | ||
1880 | 1.833 | 832 | 760 | 22 | 219 | |||
1890 | 2.244 | 1.006 | 970 | 17 | 251 | |||
1900 | 2.404 | 1.184 | 1.068 | 8 | 144 | |||
1910 | 2.519 | 1.194 | 1.125 | 88 | 112 | |||
1920 | 2.754 | 1.243 | 982 | 15 | 514 | |||
1930 | 4.124 | 2.094 | 1.463 | 107 | 227 | 233 | ||
1941 | 5.759 | 4.033 | 1.196 | 124 | 406 | |||
1956 | 11.514 | 9.168 | 2.135 | 81 | 79 | 51 | ||
1966 | 17.457 | 14.671 | 2.601 | 73 | 98 | 14 | ||
1977 | 22.409 | 19.163 | 2.870 | 64 | 288 | 24 | ||
1992 | 29.307 | 26.415 | 2.694 | 30 | 162 | 6 | ||
2002 | 26.823 | 23.346 | 2.190 | 22 | 1.250 | 15 |
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Câmpia Turzii se ridică la 20.590 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 22.223 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76,42%), cu minorități de maghiari (4,72%) și romi (3,32%), iar pentru 15,35% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,2%), cu minorități de reformați (4,42%), penticostali (3,74%), martori ai lui Iehova (2,13%) și greco-catolici (1,07%), iar pentru 16,41% nu se cunoaște apartenența confesională.
Recensământul | Structura confesională | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Anul | Total | Ortodocși | Greco-catolici | Romano-catolici | Reformați | Evanghelici | Unitarieni | Mozaici | Baptiști | Penticostali | Adventiști | Alții |
1850 | 1.655 | 3 | 1.057 | 43 | 548 | 1 | 3 | 0 | ||||
1857 | 1.555 | 1 | 983 | 50 | 517 | 1 | 3 | 0 | ||||
1869 | 1.458 | 8 | 885 | 63 | 491 | 1 | 6 | 4 | 0 | |||
1880 | 1.833 | 55 | 904 | 120 | 685 | 6 | 15 | 48 | 0 | |||
1890 | 2.244 | 30 | 1.036 | 175 | 900 | 10 | 27 | 66 | 0 | |||
1900 | 2.404 | 24 | 1.175 | 141 | 920 | 10 | 49 | 84 | 1 | |||
1910 | 2.519 | 17 | 1.295 | 86 | 1.014 | 7 | 8 | 92 | 0 | |||
1930 | 4.124 | 212 | 1.909 | 363 | 1.305 | 31 | 92 | 208 | 1 | 3 | ||
1992 | 29.307 | 22.769 | 1.401 | 551 | 2.421 | 7 | 65 | 238 | 824 | 154 | 877 | |
2002 | 26.823 | 21.822 | 644 | 364 | 1.896 | 3 | 43 | 6 | 219 | 876 | 137 | 813 |
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Clădirea primăriei a fost construită în anul 1943, ca sediu al preturii plășii Cȃmpia Turzii. In 1950 a devenit sediul Sfatului Popular, ulterior al primăriei.
Municipiul Câmpia Turzii este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Dorin-Nicolae Lojigan, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Partidul Național Liberal | 11 | ||||||||||||
Partidul Social Democrat | 5 | ||||||||||||
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților | 3 |
Câmpia Turzii a devenit prin legea pentru unificarea administrativă din 24 iunie 1925 centru administrativ, respectiv sediu de plasă (una din cele 6 plase ale județului Turda). Conform recensământului populației României din 29 decembrie 1930, plasa Câmpia Turzii cuprindea 19 comune: Boian, Călărași, Câmpia Turzii (sediul plasei), Ceanu Mare, Coc, Gligorești, Gura Arieșului, Iacobeni, Inoc, Luna, Lunca Mureșului, Luncani, Poiana (azi, cartier al municipiului Turda), Războieni-Cetate, Tritenii de Jos, Tritenii de Sus, Unirea, Urca, Viișoara. Județul Turda și - implicit - plasa Câmpia Turzii, au fost desființate odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.
La data de 8 mai 1946, Câmpia Turzii a fost declarată comună de categoria I, la data de 1 august 1952 oraș, iar la data de 11 noiembrie 1998 municipiu.
În perioada 2008-2012, primarul municipiului a fost Ioan Vasinca, care a decedat pe data de 1 iunie 2012, înainte de alegerile municipale din același an.
La Cȃmpia Turzii au existat în trecut 2 biserici de lemn:
- O biserică greco-catolică pe str.Laminoriștilor 30 (Ghiriș-Arieș), în locul căreia, între anii 1910-1912, s-a ridicat o biserică greco-catolică din piatră și cărămidă. Biserica veche de lemn a fost strămutată în 1912 în localitatea învecinată Călărași. Biserica de lemn este atestată documentar din anul 1750.
- O biserică greco-catolică pe str.1 Decembrie 57 (Ghiriș-Sȃncrai), în locul căreia, între anii 1928-1930, s-a ridicat o biserică greco-catolică din piatră și cărămidă. Biserica de lemn a fost strămutată în 1932 în localitatea învecinată Boian (comuna Ceanu Mare). Biserica de lemn este atestată documentar din anul 1733.
În Câmpia Turzii funcționează 2 grădinițe cât și 4 unități de învățământ care oferă cursuri la nivel primar, gimnazial și liceal:
Următoarele obiective din Câmpia Turzii au fost înscrise pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:
Pentru mai multe imagini, vezi Wiki Commons - Câmpia Turzii și Wiki Commons - Category:Câmpia Turzii.
Street View
This article uses material from the Wikipedia Română article Câmpia Turzii, which is released under the Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 license ("CC BY-SA 3.0"); additional terms may apply (view authors). Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 4.0, exceptând cazurile în care se specifică altfel. Images, videos and audio are available under their respective licenses.
®Wikipedia is a registered trademark of the Wiki Foundation, Inc. Wiki Română (DUHOCTRUNGQUOC.VN) is an independent company and has no affiliation with Wiki Foundation.