Cipru: țară din Europa

Este situată la sud de Turcia, la vest de Siria și Liban, la nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord de Egipt și la est de Grecia.

Cipru
Republica Cipru Κυπριακή Δημοκρατία  (greacă) Kıbrıs Cumhuriyeti  (turcă)
Drapel Stemă
Deviză: Cyprus in your heart
Imnul național: Ὕμνος εἰς τὴν Ἐλευθερίαν "Hymn to Liberty"
Localizarea Cipru (în imagine dreapta jos), arătând Republica Cipru în verde mai închis și autodeclarata republică a Ciprului de Nord într-un verde mai strălucitor, cu restul Uniunii Europene în verde decolorat
Geografie
Suprafață
- Total	9,251 km² (locul 162)
Apă (%)	9
Cel mai înalt punct	Muntele Olympus (Chionistra) (1.952 m)
Cel mai jos punct	Marea Mediterană (0 m)
Cel mai mare oraș	capitala
Vecini	Akrotiri și Dhekelia Republica Turcă a Ciprului de Nord Israel Regatul Unit Turcia
Fus orar	EET
Populație
Densitate	123.4 loc/km²
- Estimare 2013	1.141.166
Limbi oficiale	Greacă Turcă
Limbi regionale/minoritare	armeană Arabă cipriotă
Etnonim	ciprioți (pl.) cipriot (masc.) cipriotă (fem.)
Grupuri etnice	ciprioți greci ciprioți turci ciprioți armeni ciprioți maroniți
Guvernare
Sistem politic	Unitar prezidențial republică egislatură = Camera Reprezentanților
Președinte al Republicii Cipru⁠(d)	Nicos Christodoulides[*]​
Legislativ	Camera Reprezentanților⁠(d)
Religie oficială	72.3% Creștinism 25.0% Islam 1.9% Fără religie 0.8% Altele
Capitala	Nicosia
Istorie
Independența de la Regatul Unit
Acordurile de la Londra și Zürich	19 februarie 1959
Independența proclamată	16 august 1960
Ziua Independenței	1 octombrie 1960
Aderare la UE	1 mai 2004
Economie
PIB (PPC)	2021
- Total	▲ $38.561 miliarde
- Pe cap de locuitor	▲ $42.832
PIB (nominal)	2021
- Total	▲ $26.546 miliarde
- Pe cap de locuitor	▲ $29.486
Gini	29.3
IDU (2019)	0.887 (locul 33)
Monedă	Euro (€) (EUR)
Coduri și identificatori
Cod CIO	CYP
Cod mobil	280
Prefix telefonic	+357
ISO 3166-2	CY
Domeniu Internet	.cy
Prezență online
site web oficial hasthtag
Modifică date / text

Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914).

Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în 1914. Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor ciprioți turci și a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioți turci au devenit refugiați.^:17–20 La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți și de o parte a juntei militare din Grecia într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului, care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei și de după, peste 150.000 de ciprioți greci și 50.000 de ciprioți turci au fost refugiați în partea sudică respectiv nordică a insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este creată în anul 1983 în partea de nord a insulei. Aceste evenimente și situația politică care a rezultat în urma invaziei sunt chestiuni care se dispută și astăzi.

Republica Cipru are suveranitate de jure asupra insulei Cipru și apelor din jur, cu excepția bazelor militare britanice Akrotiri și Dhekelia, administrat ca zone de suveranitate. Cu toate acestea, Republica Cipru este de facto împărțită în două părți principale; zona de sub controlul efectiv al Republicii, care cuprinde circa 59% din suprafața insulei, și zona de nord, administrată de Republica Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia, acoperind aproximativ 36% din suprafața insulei. Comunitatea internațională consideră că partea de nord a insulei este teritoriu al Republicii Cipru sub ocupație de către forțele armate turcești.

Cipru este o destinație turistică majoră în Marea Mediterană. Cipru are o economie avansată, cu venituri ridicate și un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Republica Cipru este un membru al unor organizații internationale precum Francofonia și Comunitatea Națiunilor și a fost un membru fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004. La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona euro.

Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Republicii Venețiene. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a obținut independența de stat, constituindu-se ca republică federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic.

În august 1974 arhiepiscopul Makarios, președintele țării, a fost înlăturat de la putere de simpatizantii mișcării Enosis, având ca scop unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și alungând pe toți grecii. Cei din sud au reacționat în același fel și i-au alungat în nord pe toți turcii. Situația s-a perpetuat până în zilele noastre. Actul nechibzuit a declanșat așa-numita „criză cipriotă”. Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută numai de Turcia din prima săptămână de la înființare.

La 1 ianuarie 2008 a adoptat moneda euro.

În data de 17 februarie 2008 a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale. Comunistul Dimitris Christofias a fost ales președinte în al doilea tur de scrutin, desfășurat în data de 24 februarie 2008.

Din 2023 președinte al Ciprului este creștin-democratul Nikos Christodoulidis.

 

• Districtul Famagusta
• Districtul Kyrenia
• Districtul Larnaca
• Districtul Limassol
• Districtul Nicosia
• Districtul Paphos

• Categorii de teren: agricol 434000 ha (46,9%) din care 80000 ha irigate, pășuni 93000 ha (10,1%), păduri 171000 ha (18,5%).
• Resurse: grâu, cartofi, vin, măsline, citrice, tutun, bumbac, lemn, ovine, caprine, asini, porcine, lână, produse lactate, piei, pește, cupru (25200t/1962), pirite de fier, crom, sulf, azbest, ciment, textile (mătase).
• Export: citrice, vin, minereuri de cupru, fier și crom, bumbac, lână, brânzeturi.

Cipru este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană după Sicilia și Sardinia. Este localizată în estul Mării Mediterane în sudul Turciei. Insula Cipru este situată în regiunea Orientului Mijlociu, în Marea Mediterană, delimitată în teritoriu de Siria în Est și Turcia în nord..

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din Cipru:

• Situl arheologic de la Paphos (1980)
• Bisericile cu picturi murale din regiunea Troodos (1985, 2001) (Kykkos ș.a.)
• Vestigiile arheologice de la Choirokoitia (1998)

•  
  Cipru văzut din satelit (imagine oferită de NASA)
•  
  Harta organizării administrative a Ciprului
•  
  Biserica cu picturi murale de la Kykkos (regiunea Troodos)
•  
  Moscheea lui Lala Mustafa Pașa, fosta catedrală Sfântul Nicolae