Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise

U Parcu naziunale d'Abruzzu, Laziu è Mulise hè un parcu naziunale cumpresu pè a maiò parte (3/4 circa) ind’a pruvincia di l'Aquila in Abruzzu è pè a rimanenza ind’è quella di Frusinone ind’u Laziu è ind’è quella di Isernia ind’u Mulise.

Fù inauguratu u 9 di settembre 1922 à Pescasseruli, attuale sede è direzzione centrale di u parcu, mentre l'organismu omonimu era statu digià custituitu u 25 di nuvembre 1921 cù un direttoriu pruvisoriu. A so istituzione hè avvinuta ufficialmente cù u decretu-lege reale di l'11 di ghjennaghju 1923.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise
Lucalizazione di u Parcu naziunale di Abruzzu, Laziu è Mulise (in arancinu)

Discrizzione

U Parcu naziunale di Abruzzu (cù a lege n. 93 di u 23 marzu 2001 Parcu Naziunale di Abruzzu, Laziu è Mulise, dinuminazione chì ùn hà micca cumpurtatu qualsiasi trasfurmazione amministrative), cù u Parcu naziunale di u Gran Paradisu, hè unu di i più antichi parchi d'Italia cunnusciutu à u livellu internaziunale pè u rollu avutu ind’è a cunservazione di spezie faunistiche taliane più impurtante, tale u lupu, u camosciu d'Abruzzu è l'orsu brunu marsicanu, ma ancu pè e prime è numerose iniziative pè a mudernizazione è a diffusione lucalizata di l'ambientalisimu.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 

Orografia

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
E catene muntagnose di l'area prutetta
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Valle Fundillu è Serra di e Gravare
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Viduta di a Serra Longa

U Parcu si accalaccia soprattuttu ind'u territoriu muntagnosu è pasturale di i monti Marsicani, una di e dursale fundamentale di l'appenninu centrale, dunde ùn hè micca pratichevule a cultura di a vigna è di l'ulivu, trafranchendu ind'u pianu di e culture ind'a valle di u Giuvencu è ind'a valle di Cuminu è hè cupertu da boschi di faiu pè circa dui terzi di a so superficia. À nordeste hè divisu da a Majella è da u parcu relativu di l'area di l'altipiani maiò d'Abruzzu. Da u puntu di vista orograficu l'area pò esse raggruppata in quattru gruppi fundamentali.

  • Gruppu di u Monte Tranquillu (1 841 m s.a/u.m.), cuntraforte meridiunale di a Serra Lunga, sistemu muntagnosu parallelu a u corsu di u fiume Liri è di a valle Ruvetu sin’à a fuata di Forca di Aceru. Si accalaccia trà Pescasseruli, Alvitu è Campuli Appenninu, caratterizatu da a presenza di fenomeni carsichi evidenti cum'è i campi di duline (Macchiarvana, A Difesa), treghjaconi, grotte è corsi di acqua sutterranii affiurenti pè brevi tratti (Capu di Acqua à Campuli Appenninu). Forte pendite di u pendice cumiense, riccu dinù di surgente (Lacernu, piana di Alvitu).
  • Gruppu di u Monte Marculanu (1 940 m s.a/u.m.), trà Pescasseruli è l'altupianu di u Fucinu. Hè un cuntraforte di u sistema muntagnosu di u Monte Tranquillu-Serra Longa chì da Pescasseruli ghjunghje à l'altupianu fucense, trà l'alta valle di Sangru, a Vallelonga è l'alta valle di u Giuvencu. I monti ùn presentenu micca ripintine pendite o marangoni, salvu qualchì spaccatura ind'u Vallone Cavutu ind'u territoriu di Pescasseruli. Valle è altipiani carsichi caratterizeghjanu assai l'area intornu à e surgente di u Sangru. Grotte è treghjaconi si trovanu ind'a lucalità Cicerana, mentre ind'a cumuna di Gioia di i Marsi si trova a piscia di Acqua Ventilata.
  • Gruppu di a Muntagna Grande, trà Scannu è Villetta Barrea. Si accalaccia da a valle di Sangru sin'à a valle di u Sagittariu è pè un breve trattu face da spartiacque à i dui bacini fluviali. Caratterizatu da petra calcaria, currisponde à una longa spacca chì si accalaccia parallela à u corsu di u fiume Sangru. E cime più alte sò u monte Marsicanu, e Toppe di u Tesoru è u monte Argatone. Debule carsismu à u Ferroiu di Scannu, Bisegna (Fonte Appia) è Pescasseruli (Praturossu). I surgenti scaturiscenu à passu Godi, fonte di a Regina (cù tracce di argentuvivu) è Scannu.
  • Gruppu di i Monti di a Meta, da u passu di Forca d'Aceru à e Mainarde. E cime più alte sò u monte Petrosu (2 247 m s.a/u.m.), u monte Marsicanu (2 242 m s.a/u.m.) è u monte Meta (2 242 m s.a/u.m.) chì si trova à a cunfina trà u pendiu laziale, mulisanu è abruzzese. Istu ultimu hè caratterizatu da u pianottulu di i Biscurri (1 980 m s.a/u.m.).
  • Ind'a Zona di Prutezzione esterna si inalza u monte Grecu (2 285 s.a/u.m.) chì cù i monti circunvicini custituiscenu a più alta, massiccia è impunente catena muntagnosa di i dintorni.

Giulugia

Tettonica

A storia giulogica di u territoriu di u parcu hè a stessa di tuttu l'appenninu centrale. E catene di i monti sò grossi sistemi calcarii ingenerati si trà u Giurassicu inferiore è u Cretaceu in seguitu à l'emersione ind'è u Paleocene di i grossi ghjacimenti lagunarii di u pianottulu carbunaticu (accalacciatu iputeticamente à levante di Pescasseruli) è di a scugliera curallina (zona di u monte Marsicanu è Muntagna Grande di Scannu). In seguitu à l'emersione ind’è u Miocene a laguna è u mare altu sò rimpiazzati da i bassi fondi chì cù a definitiva orogenesi di u Quaternariu furmeranu i strati di arzilla è petra rinaghja chì oghje si alternanu in e muntagne calcarie è in i dipositi cuntinentali.

Duve affiuranu i strati arzillosi passa dinù u grossu spaccu di soprascurrimentu, pocu attivu: da Pizzone si ramificheghja versu Alfedena è Barrea pè prusegue direttu versu Villetta Barrea è Scannu longu a valle di u turrente Profluo. Spaccature dirette minore sò presente intornu à Pescasseruli è nant’à i monti di Pescusolidu è Campuli Appenninu. A mubilità tettonica di a zona hè a causa di i terramoti, cum'è quellu chè u 13 di ghjennaghju 1915 spantichete a cità di Avezzanu è a maiò parte di i so dintorni.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Circuli ghjacciali nant’à a Meta

Ghjacciature

I cimali più alti presentanu qualchi tracce evidenti di l'ultima ghjacciatura di u Quaternariu cù parechji circuli è rispettive tracce di murene rimanente. I più evidenti sò quelli di i monti di a Meta, Serra di e Gravare, di u monte Petrosu è di u monte Palombu cù a murena à u Coppu di a Pulinella.

Idrografia

Un territoriu cusì spiccatamente calcariu sente validamente di l'azzione di u mudellamentu idricu. Vasti campi di duline si distribuiscenu nant’à a Serra Traversa di San Donatu Val di Cuminu, nant’à i monti di Settefrati è Pescasseruli. Disseminate pè u territoriu inoltre numerose grotte di piccule è medie dimensioni, è inoltre abbundanza di surgenti carsiche. Sì infatti e surgente in altu sò limitate è i so ghjetti piuttostu discreti, nant’à i pendichi di i principali cumplessi muntagnosi intornu à i 1100–1000 m circa s.a/u.m. scaturiscenu abbundante l’acque di e surgente Turnareccia è Grotta di e Fate ind’è a cumuna di Opi, Aghja Santilli, Iannanghera è Surgente di e Donne di Civitella Alfedena, Riu Tortu di Alfedena è valle di Cannetu à Settefrati (surgente di u Melfa), è a surgente cristallina longu u fiume Sangru di Fonte di a Regina à Villetta Barrea cù u ghjettu mediu di 2000 litri di acqua à a seconda.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U bacinu naturale di u lagu di Scannu
Surgenti Altezza Ghjettu Bacinu Cumuna
Murrone di u Diavule 1370 10 Sangru Gioia dei Marsi
Madonna di Cannetu 1020 1000 Melfa Settefrati
Riu Tortu 1340 300 Sangru Barrea-Alfedena
Surgente di e Donne 1150 420 Sangru Barrea
Iannanghera 1242 180 Sangru Civitella Alfedena
Regina 980 2000 Sangru Villetta Barrea
Aghja Santilli 1170 50 Sangru Civitella Alfedena
Turnarecca 1100 180 Sangru Opi
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U turrente Scertu ind’è a Camusciara

Trà i fiumi u Sangru nasce vicinu à a lucalità passu di u Diavule (Gioia di i Marsi) è scorre ind’è u core di u parcu finu à esce da i so confini à Alfedena occupendu a valle principale indù si sviluppa a riserva. Riceve a magiore quantità di acque da i turrenti Scertu è Fundillu, a vera è propria linfa vitale di u fiume. À Barrea una diga ingenera cù le so acque u lagu di Barrea.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U lagu di Castel San Vincenzu è e Mainarde

U settore laziale di u parcu ricasca ind’è u spartiacque di u Liri è trà e margine di a riserva ricascanu i fiumi Melfa à Settefrati è Mullarinu chì sorge vicinu à San Biasgiu Saraciniscu. U Giuvencu, chì omonima valle è quasi cumpletamente tramessa ind’è u parcu, hè unu di l’emissarii di u bacinu di u Fucinu. Ind’è u Mulise l’acque cadenu ind’è u spartiacque di u Vulturnu chì sorge ind’a cumuna di Rucchetta à Vulturnu, ind’è qualessu percorsu si framettenu u Riu Jemmare di Pizzone è u Riu San Petru di Scapuli.

Ind’a zona di u parcu esistenu parechji interessanti laghi naturali cum’è u lagu Vivu, stagiunescu, u lagu Pantanellu, a chì riserva statale impurtante pè l'elevata altezza è pè e presenze ittiche ricade frà e cime di u monte Godi, è u lagu di Scannu, sortu in seguitu à una frana ind’a valle di u Sagittariu, vicinu à Villalagu è à i pedi di l'abitatu di Frattura ind’è u territoriu cumunale di Scannu. U so immissariu principale hè u turrente Tassu, alimentatu da un sistema di surgente minore intornu à Scannu quasi tutte incanalate pè i bisogni cumunale di risorse idriche di qualità.
Parechji laghi artificiali sò stati custruiti in u secondu dopuguerra ind’a zona di prutezzione esterna: u Lagu di Carditu à Vallerutonda, u lagu di Grotta Campanaru à Piciniscu è u lagu di a Muntagna Spaccata ind’è u territoriu di Alfedena, tutti equipagiati pè a ricezzione di u turisimu ecosustenevule.

Zunazione, accessi è prugetti di aggrandimentu

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Signaletica in a cunfine di a zona A ind’a val Fundillu
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Luttisciamentu riservatu pè l'abitazione ind’à piccula zona D di Opi

Pè una migliore amministrazione u territoriu di u parcu hè statu suddivisu ind’a so gestione in u 1987 in quattru differenti settori di prutezzione.

  • ZONA A - Riserva integrale: ricadenu ind’è questa dispusizione prutezzionistica e cime più impratichevule appupulate da i camosci, u fondu di a valle di u Scertu è di u turrente Fundillu, ma dinù parechje purzione di faiete ind’è e cumune di Villetta Barrea è Pescasseruli. L'accessu hè interdettu o severamente regulamentatu.
  • ZONA B - Riserva generale: i territorii indù a presenza umana hè sempre stata sturicamente custante sò a u stessu modu prutetti da i regulamenti di a riserva generale, chì regulamentenu l'accessu muturizatu, u prelevamentu di legname è di prudutti di u sottuboscu. L'escursionisimu hè liberu.
  • ZONA C - Prutezzione: l'area, prevalentemente estesa ind’è u fondu di a valle di u Sangru, hè quellu territoriu intornu à i centri abitati tradiziunalmente destinatu à l’attività agricule è à l'usu privatu di e risorse naturale.
  • ZONA D - Sviluppu: i centri urbani inglubati ind’è u perimetru di u parcu dopu i vari aggrandimenti gestiscenu ind’è quest'area i piani di urbanistica di u sviluppu ediliziu in cullaburazione cù l'organismu di u parcu chì quì prumove l'attività ricettive è di orientazione di u trafficu turisticu.

A lucalità di accessu più comuda hè a cità chjuca di Pescasseruli ind’a Pruvincia di l'Aquila, inseme à i centri minori di l'altu Sangru, core di l'area prutetta. U parcu sparte u so territoriu in parechji settori turistichi pè e relazioni cù i visitadori è e prumuzione edituriale: u settore Valle di Cuminu in pruvincia di Frusinone, u settore di E Mainarde in pruvincia di Isernia è u settore Marsica fucense chì cumprende e cumune di u parcu ricadente ind’è u spartiacqua di u lettu di u Fucinu.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Viduta di u lagu di Barrea

Ind’è a maggior parte di e cumune sò appruntati parechji centri di visita tematichi o offizii di zona chì hè pussibile dispone di materiale divulgativu nant’à u parcu è organizà i percorsi turistichi è escursiunistichi:

  • Centru parcu, ortu butanicu è area faunistica à Pescasseruli.
  • Museu è area faunistica di u lupu appenninicu, area faunistica di a lince à Civitella Alfedena.
  • Museu è area faunistica di u camosciu d'Abruzzu à Opi.
  • Centru Parchi Internaziunale è Museu di l'acqua à Villetta Barrea.
  • Settore Marsica fucense: centru verde à Urtona di i Marsi, museu di u capriolu à Bisegna, museu di l’orsu à San Bastianu di i Marsi, museu è centru visita di l'orsu à Villavallelonga
  • Settore Valle di Cuminu: offiziu di zona à Alvitu è Vallerutonda, museu di l’animali nutturni à Piciniscu.
  • Settore di E Mainarde: offiziu di zona à Pizzone, museu di a zampogna à Scapuli.

Ind’è u corsu di l’anni sò stati presentati parechji prugetti di aggrandimentu chì anu interessatu una parte di a cumuna di Alfedena ind’a zona di Capitelli è di u lagu di a Muntagna Spaccata à sudeste, ind’è soprannuminatu "cugnu di a morte", locu notu pè u sparghjimentu faunisticu è dinù pè a caccia fora di lege. À punente invece da parte di l'organismu gerente di u parcu hè statu prupostu à l’amministrazione lucale una espansione di a gestione oltre i monti di a Serra Longa da Collelongu è Villavallelonga, escluse l’aree di u fondu di a valle di a Vallelonga, finu à e cumune di Balsuranu, San Vincensiu Valle Ruvetu ind’è (pruvincia di l'Aquila) è Pescusolidu (Pruvincia di Frusinone).

Accessibilità

U parcu si pò raghjunghje da a Marsica orientale (uscita di Pescina di l'Autustrada A25 è da l'altu Sangru attraversu a strada statale 83 Marsicana chì l’attraversa da nordu à sudeste tucchendu i centri turistichi di Pescasseruli, Opi, Villetta Barrea, Civitella Alfedena, Barrea è Alfedena. Accessi secundarii pruvenenu da u pedaticu autustradale di Cucullu (A25) attraversu a strada statale 479 Sannite passendu pè a valle di u Sagittariu è Scannu-Passu Godi, è da u territoriu laziale attraversu a fuata di Forca di Aceru è l'omonima strada statale 509.

Storia

U parcu naziunale di Abruzzu fù inauguratu da un prugettu privatu in u 1922 è ricunnusciutu in u 1923. A gestione hè di l'urganismu Pnalm (acronimu di l'organismu parcu naziunale di Abruzzu, Laziu è Mulise) chì hà sede legale à Pescasseruli. Ellu interessa 25 cumune ripartite ind’è pruvince di Frusinone, Isernia è L'Aquila. In u 1980 hà avutu iniziu u prucessu di zunizazione di u parcu, cioè a so suddivisione in zone à diversa prutezzione ambientale pè pudè cuncilià l’esigenze apparentemente opposte di a prutezzione di a natura è di u sviluppu urbanisticu di e cumunità lucale.

E origine

U forte isulamentu chì u territoriu di l'altu Sangru ghjacia da seculi avia permessu a cunservazione di una impurtante quantità di spezie animale è vegetale degni di cunservazione, nun tuttu infatti era statu trasformatu in pasculu. À e timide iniziative lucale di istituì una riserva di caccia nant'à u mudellu di quelle di u Piemonte vense incontru l'impurtante famiglia Sipari di Pescasseruli è di Alvitu imparentata è vicina à e pusizione di u notu filosofu è puliticante Benedettu Croce.

Prodighenu pè a realizazione ind’è u territoriu di e cumune di Opi, Pescasseruli, Villavallelonga, Collelongu, Lecce ind’è i Marsi, Gioia di i Marsi, Balsuranu è Castellafiume di a Riserva reale Alta Val di Sangru, officialmente istituita in u 1873 da Vittoriu Emanuele II di Savoia. Tale forma di prutezzione pruseguì sin’à u 1878, data di a so abulizione. Istituita torna in u 1900 firmete in vigore sin’a tuttu u 1912; cuntempuraneamente Erminiu Sipari cuminciò à fà cunnosce a prima iniziativa in Italia di istituzione di un parcu naziunale nant’à u mudellu di u parcu naziunale di Yellowstone, ind’è i Stati Uniti d'America.

E prime iniziative

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Scapornu di l'area prutetta abruzzese

Inseme à Erminiu Sipari, i primi à prupone a realizazione di un parcu naziunale in Italia fubbenu u butanicu Petru Rumualdu Pirotta, u zoolugu Lisandru Ghigi, u scrittore Luigi Parpagliolo è l'assuciazione naturalistica federata «Pro Montibus et Sylvis». I studiosi è l’ambientalisti di a Pro Montibus nutavanu a cuncentrazione di spezie appenniniche è a varietà di habitat di interessu naziunale ind’a Marsica: presentonu u primu pianu di salvaguardia ambientale in u 1914, chì era previstu un grande parcu, accalacciatu da l'ecchisi lettu di u Fucinu è a conca Peligna finu à Castel di Sangru, è da u fiume Liri è da a valle di Cuminu à e pendice di a Majella. I costi eccessivi di a realizazione è di u mantenimentu fecenu fallisce l'iniziativa, chì però seguitò una seconda più cuncreta participazione di assuciazione è intellettuali.

U 25 nuvembre di u 1921, un annu prima di l'istituzione di u parcu naziunale di u Gran Paradisu, Erminiu Sipari è a Federazione Pro Montibus avvionu a gestione prutetta di un picculu pezzu di terra trà e lucalità di a val Fundillu è di a Camusciara di circa 100 ettari, presa in affittu da a cumuna di Opi.

Istituzione legislativa è aggrandimenti

In u 1923 l'amministrazione di u parcu hè officialmente istituita, e cunfine si accalaccianu dinù à altre cumune chì solu in un secondu mumentu cuncedinu u so territoriu à a prutezzione di l'urganismu autonomu custituendu cusì i veri fundamenti di u parcu cuntempuraneu;

  • ricadenu ind’è prime cunfine parte di u territoriu di Civitella Alfedena è Villetta Barrea (monte Petrosu è Camusciara), Opi (Forca d'Aceru, val Fundillu, valle Fredda), Pescasseruli (a Difesa), Bisegna (Terratta), Villavallelonga è Collelongu (prati d'Angru), Lecce ind’è Marsi è Gioia di i Marsi (Cicerana, passu di u Diavule), Campuli Appenninu è Alvitu (Capu d'Acqua, val Lattara), Settefrati.
  • in u 1925-1926 avvense l'espansione di l'area prutetta à i monti di a Meta trà Alfedena (Pruvincia di l'Aquila), Piciniscu, San Biasgiu Saraciniscu, Vallerutonda (pruvincia di Frusinone) è parte di u territoriu di Pizzone è di a valle di u Sangru (ind’a cuntempuranea pruvincia di Isernia). Ind’è u stessu annu a cummissione amministratrice di u parcu destinò una parte di a val Fundillu à u tagliu buschivu, dispusizione cuntrastata da Romualdu Pirotta, unu di i fundadori di u parcu, chì à seguitu di quessa si dimesse da u corpu direttivu.
  • in u 1926 fù istituitu u museu è u zoo di u parcu à Pescasseruli è fubbenu avverati i primi rifugi è a rete di viottuli. Frà i primi obbiettivi pulitichi di u parcu si registrò a tendenza à favurì e presenze turistiche è i sughjorni spurtivi ind’è un sistema ecunomicu u più pussibile cumpatibile incù a prutezzione di l'ambiente capace di sustene l'ecunumia muntagnosa pasturale.
  • in u 1933 u regime fascista supprime l'urganismu di gestione autonomu, prubabilmente pè i so ligami incù l'assuciazionisimu cattolicu (in particulare incù u gruppu scuttu di i giovani espluratori) è pè rinfurzà a presenza ind’è i parchi taliani di a Milizia buscareccia, chì ottense a gestione dinù di u parcu naziunale di u Gran Paradisu è di i novi parchi di u Circeu è di u Stelviu.
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
In u fondu à diritta l’installazione di schì di monte di e Vitelle, vicin’à Pescasseruli

U dopuguerra è l'amministrazione Saltarelli

In u 1951 u guvernu demucristianu di l'epuca ricumpose l'urganismu di gestione autonuma. A nova direzzione ricuperò l’obbiettivi di l'urganismu uriginariu, è in più di e numerose assunzione di persunale di surveglianza, à a prumuzione di ricerche scientifiche è à l'estensione di l’interdizzione di caccia, favurì a custruzzione di e prime infrastrutture pè a ricezzione di u turisimu. In particulare à a fine di l’anni cinquanta nant’à a pulitica edilizia cumincionu aspre critiche in seguitu à e spiculazione alberghiere è à l’interventi pè a realizazione di piste di schì è installazione di sallita in parechje cumune di u parcu.

L'amministrazione di Francescu Saltarelli, iniziata in u 1952, tentò di oppone si à l'ondata di abusivisimu ediliziu ma fù liquidata; seguitonu cusì l’anni di l'espansione urbanistica di Pescasseruli è di l'aggressione incunsiderata di u cimentu, sient'è un prugettu spiculativu chì vulia a realizazione di una grande zona turistica da Roccarasu à e cumune di a Valle di Cuminu. In u 1967 u parcu ottense a prestigiosa certificazione di u diplomu europeu di l'aree prutette pè a cunservazione di a natura; un longu periudu di cummissariamentu è di battaglie ambientale difficile terminò in u 1969 quandu Francu Tassi fù numinatu novu direttore di u parcu.

L'amministrazione Tassi

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U centru storicu di Civitella Alfedena

In u 1969 Francu Tassi fù numinatu direttore di u parcu naziunale d'Abruzzu. L'amministrazione iniziò u so mandatu mustrendu si da u principiu decisamente cuntraria à l'undata di luttisciamentu chì si riprisentava ind’è e cumune più impurtante. In u 1970 fù istituita a "zona di prutezzione esterna", chì ricalca in à maiò parte e cunfine di u primu grande parcu prupostu da Sipari è da a Pro Montibus et Sylvis.

In u 1976 u terzu grande ingrandimentu di u parcu à u massicciu di u monte Marsicanu scunghjurò a realizazione di un grande sistemu di piste da schì trà Pescasseruli è Bisegna nant’u mudellu di a vicina Roccarasu. Sò l’anni di u grande successu di u parcu, a ricunsiderazione di i prugetti antecedenti di sviluppu si cuncretò in l'accuglienza selettiva di u turisimu ecolugistu è ambientalistu, in cuntrastu incù l’afflussi di massa. Pè a prima volta in Italia fù lanciatu quellu novu mudellu ecunomicu ambientale chì trova u so riferimentu ind’è u sviluppu ecunomicu di Civitella Alfedena.

U 10 di ghjennaghju 1990 incù u decretu di u presidente di a Republica Francescu Cossiga e cumune di Pizzone, Castel San Vincenzu, Rucchetta à Vulturnu, Filignanu è Scapuli cuncedenu parte di u propriu territoriu cumunale à i regulamenti di a riserva pè un tutale di 4000 ettari: nasce u «settore Mainarde», incù u quartu grande aggrandimentu. L'entusiasmu pè una vicata di grandi successi auminta a nuturietà naziunale è internaziunale di a riserva, fin’à diventà un riferimentu pè l'ambientalismu talianu è u fucarile intornu à chì sorgenu i novi grandi prugetti prutezziunistichi chì ùn interessanu micca solu l'Abruzzu è e regione cunfinente, ma mediante u WWF tuttu u territoriu naziunale. Trà u 1990 è u 1999 u parcu cuaiuta à l'istituzione di u parcu naziunale di u Gran Sassu è Monti di a Laga è di u parcu naziunale di a Majella, è dinù à a realizazione di una reta di riserve regiunale di minò estensione chì facenu di l'Abruzzu una di e regione europee incù a più alta percentuale di territoriu prutettu.

Intornu à l'amministrazione è à u persunale di u parcu si riuniscenu una serie di assuciazione ambientaliste tantu chì in Abruzzu venenu avviate e prime impurtante ricerche scientifiche capace di mette in evidenza l'impurtanza di u sistemu eculogicu regiunale è di a prutezzione di flora è fauna. Riculla à u 1999 l'ultimu grande aggrandimentu di u parcu, 4200 ettari ind’è e cumune di Urtona di i Marsi è Bisegna ind’è a valle di u Giuvencu.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Silvicultura incù strumenti tradiziunali vicinu à Pescasseruli

A crisa finanziaria è a fine di l'amministrazione Tassi

I grandi esiti ottenuti però ùn tenenu micca contu di l'amministrazione ecunomica. A crescita espunenziale di u sistemu urganizativu è l’implicazione di elementi estranei à a tradizione ambientalista è à a gestione finanziaria, cumu e custrizzione burocratiche naziunale è regiunale o u criscente interessu di i puliticanti lucali à participà à e decisione amministrative di l'organismu parcu, cundiziuneghjanu validamente l'atti di u persunale di a riserva. Ssa tendenza prusegue finu à u 2002, quandu una vicata di vicende pulitiche è ghjudiziale anu messu fine à l'amministrazione Tassi.

L'ex direttore, successivamente dimustratu si innucente, hè statu in principiu dinunziatu è quindi dimessu da a so carica da u cumitatu direttivu di u parcu perchè implicatu in un cuntenziosu legale cù u cumitatu stessu chì l’accusava di ordinà intercettazione abusive durante e riunione. U grande debbitu accullatu durante a so amministrazione è un presuntu falzu in bilanciu purtonu à a so definitiva liquidazione da a parte di u presidente di l'organismu gerente Fulcu Pratesi (in quelli anni presidente di u WWF Italia), propriu quandu l'orientazione di e pulitiche ambientali naziunali è regiunali stava cambiendu. U prugettu iniziale chì previdia a cuurdinazione di e riserve prutette ancora da fà è chì giravanu intornu à a prumuzione di u parcu naziunale fù messu da parte.

Ùn si tense contu di l'impiegu di risorse ecunomiche è umane di u parcu d'Abruzzu chì purtò à a cuncretizazione di u prugettu è, piuttostu chì intervene in cullaburazione cù a riserva oramai indebitata, fù finanziata una sequenza di parchi identichi autonomi, pè anni amministrativamente frammentati è ecunumicamente dispersivi. À questu si aghjunse a sfiducia di e pupulazione interessate è di l’ambientalisti di fronte à e pulemiche chì sorsenu in quelli anni.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
A Camusciara

U cummissariamentu

Un periudu di incertezza hè seguitatu à a caduta di Tassi, fin’à a muzione di sfiducia di a Cumunità di u Parcu (organu consultativu istituitu u 6 di dicembre 1991 cù a lege n. 394, titulu II, art. 10) versu Fulcu Pratesi rivucatu in u 2005 da a carica di presidente di l'organismu gerente da u Ministeru di l'ambiente. Da u 2002 à u 2008 Aldu Di Benedetto, ex vicepresidente di l'assuciazione ambientalista Pro Natura, erede di l'assuciazione federata Pro Montibus et Sylvis hè statu u direttore rimpiazzante è da u 8 di aostu 2007, data chè u ministru di l'Ambiente hà firmatu u decretu di ricustituzione di u cunsigliu direttivu, Ghjaseppu Rossi hè statu numinatu novu presidente di u parcu, punendu termine à un longu cummissariamentu.

Nove gestione

Da u 22 di ghjennaghju 2008 à u ferraghju 2011 u direttore generale di l'organismu gerente hè statu Vittoriu Ducoli, ex direttore di u parcu regiunale di l'Adamellu, sustituitu prima cumu rimpiazzante, po da u 8 di nuvembre successivu da u pescarese Dariu Febbo, ex direttore di u parcu naziunale di u Gran Sassu è Monti di a Laga. U 18 di marzu 2014 hè statu numinatu direttore di l'organismu parcu u duttore Antone Carrara. E ultime gestione risultanu sempre più orientate versu u risanamentu finanziariu è u ricuperu di u raportu incù e cumunità lucale è incù l’istituzioni pulitiche.

Flora

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U gigliu martagone

A so pusizione grossu modu centrale ind’è a penisula taliana è i diversi aggrandimenti effettuati in corsu di l’anni in territorii paisagisticamente varii anu fattu di u parcu una preziosa minera di spezie fluristiche rare è endemiche, locu di prutezzione di l’ambienti più tipichi è megliu cunservati di tuttu l'appenninu.

Spettru biologicu

U spettru biologicu di a flora di u parcu naziunale d'Abruzzu, Laziu è Mulise presenta nutevule affinità cù i studii analoghi risultanti da e flore di i monti Simbruini, di i monti Alburni è di i monti Picentini. E flore di dette lucalità sò moltu simile pè a presenza cunsiderevule di emicriptofite è di terofite, cuntrariamente à ciò chì risulta da e ricerche fatte ind’è l'Abruzzu muntagnosu, duve e prime sò più cunsistente pè u numeru di spezie, mentre ch'elle si riducenu cunsiderabilmente e seconde.

Classificazione Numeru spezie Percentuale
Emicriptofite 785 45,48%
Terofite 407 23,58%
Geofite 246 14,25%
Camefite 117 6,78%
Fanerofite 156 9,04%
Idrofite 15 0,87%

Spettru corulogicu

A vasta area occupata da u parcu naziunale cumprende ambienti naturali diversi, caratterizati da una varietà di spezie chì oscilla da elementi mediterranii à piante tipiche di u pianu alpinu. E piante Eurasiatiche sò u gruppu di spezie u più cunsistente, incù un'impurtante cumpenetrazione di entità puntiche è illiriche (europee di levante).

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Cypripedium calceolus
Classificazione Numeru spezie Percentuale
Endemiche 111 6,44%
Stenu-Mediterranee 161 9,34%
Euri-Mediterranee 246 14,27%
Medit.-Munt. 83 4,81%
Orofite 148 8,58%
SE-Europee 57 3,31%
Pontiche 60 4,48%
Eurasiatiche 430 24,94%
Atlantiche 53 3,07%
Bureale 197 11,43%
Mediterraneu-Turaniche 45 2,61%
Varie 133 7,71%

Vegetazione sinantropica è riparia

A luntananza di u mare face in modu chè l’assuciazione vegetale sianu prevalentemente quelle tipiche di l'area cuntinentale, ancu s'elle esistenu ind’è a zona di prutezzione esterna leccete relitte nant’à e culline chì degradanu versu l'altupianu di l'exi lagu di u Fucinu, in particulare à Casali d'Aschi, paisellu di Gioia di i Marsi. Altri elementi mediterranei strazunali sfiuranu u territoriu di u parcu pè brevi tratti ind’è a valle di Cuminu è à Rucchetta à Volturnu.

Da i 600 à i 800-1000 s.a/u.m. u pianu occupatu da l'antiche culture, riutilizate à maghjera o à pasculu, era quellu di u boscu di querciu, diffusu ind’è i fondi di e valle di u parcu ricadente ind’è i spartiacqua di u Giuvencu è di u Liri è ind’a pianura apprima cultivata, à substratu arzillosu, po occupata da u lagu artificiale di Barrea. I boschi di querci so ancu abbundanti ind’è u versante di e Mainarde cù l’interessante cerrete intornu à u bacinu artificiale di u lagu di Carditu induve si segnala a presenza assai meridiunale è rarissima pè u Laziu di a Lomelosia crenata, rara in Abruzzu è Mulise. Orni, aceri, meli salvatichi è chjarasgiu abbundanu ind’a zona di transizione cù u pianu muntagnolu, validamente degradata per causa di l'espusizione intensa à u pasculu.

E zone umide induve a vegetazione hè più abbundante è caratteristica sò e rive di u fiume Sangru in a parte inferiore di Pescasseruli. U corsu d'acqua attraversa a piana di Opi induve a maiò parte di e piante spuntanee so relegate ind’è u lettu inundevule à Salix appennina Skvortsov, Salix purpurea L. è albaru. Più in ghjò induve u Sangru accoglie l’acque di u turrente Scertu è di u Riu Fundillu a vegetazione hà ricunquistatu antiche culture. E spezie arbustive prevalente sò u nuciolu è a frequente, ma lucalizata, Tilia platyphyllos Scop. Frequente ind’è u substratu acidu di u sottuboscu Dactylorhiza maculata fuchsii (Druce) Soò. E rive artificiale di u lagu di Barrea, sughjette à i frequenti mutamenti di u livellu di l’acque, ùn permettenu micca una diversificazione fluristica degna di nota. Impurtanti sò i pantani di e surgente in altezza, chì ospitanu a rara Dactylorhiza incarnata (L.) Soò è u trifogliu d’acqua (Menyanthes trifoliata L.).

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Aster alpinus

Pianu muntagnolu è submuntagnolu

Da i 800-1000 à i 1800 s.a/u.m. l'area muntagnola hè ind’a maiò parte di u territoriu oramai cumpletamente ricuperta da una densa superficia buschiva prevalentemente caratterizata da u faiu, sughjettu à usi civichi; sultantu e seculare faiete trà Pescasseruli è Villavallelonga scampanu à u periodicu tagliu di u boscu è ponu cusì ospità una varietà vegetale è animale altrimenti assente ind’è u cusì numinatu boscu cuetaneu. À e stesse altezze però ci sò i boschi di a Camusciara è di Cacciagrande in val Fundillu, ind’è e cumune di Villetta Barrea è Opi, chì anu e varietà fluristiche e più impurtante è studiate di u parcu. Accantu à i faii, Acer pseudoplatanus, aceri di Lobelius, Sorbus aria, è Laburnum anagyroides, spezie assai diffuse in tutta l'area prutetta, vive u più celebre endemismu di a zona, u pinu neru di Villetta Barrea.

A lucalità hè un relittu di l'epuca ghjacciale; a spezie hè dinù diffusa spuradicamente intornu à u monte Grecu, à u monte Godi è nant’à e Mainarde, comu testimunieghjanu l’antiche pinete oghje suppiantate da ampii pasculi è prati. Stu lembu di territoriu hè preziusissimu ancu pè altre presenze tipicamente alpine cum'è a Scarpetta di Venere (Cypripedium calceolus L.) è a Corallorhyza trifida Cathel., è dinù pè e numerose spezie di e parete calcarie aride o gucciulente cum'è e carnivure Pinguicola è Drosera o l'endemica Aquilegia magellensis Huter, Porta & Rigo. Polygala chamaebuxus L. à San Biasgiu Saraciniscu raghjunghje u limitu meridiunale di a so area di distribuzione taliana.

Pocu diffusa hè a presenza di u tassu chì si cuncentra ind’è e zone più alte è salvatiche di a faieta nant’à i monti di a Meta è nant’à i monti trà Pescasseruli è Villavallelonga. Altru impurtante relittu sò i pupulamenti di vitullu, presente sulamente in dui lochi in altezza nant’à i monti di a Meta. Ind’è u parcu hè stata studiata è scuperta l’Erba spada marsicana (Iris marsica Ricci & Colasante), u più bellu è vistosu endemismu di l'appenninu centrale.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Fiori di Gentiana nivalis

Vegetazione in altezza è pasculi

Oltre à i 1800 s.a/u.m. u pianu alpinu è subalpinu hè altrettantu interessante. Ospita u pinu mugu, raru altrò ind’è l'Italia centrumeridiunale. À causa di l'isulamentu geograficu numerose spezie alpine relitte in Abruzzu si sò evuluate in una vicata di interessantissimi endemismi, mentre altre sò à i limiti di a so area di distribuzione intera o relativa (taliana).

  • Androsace maxima L.: primulacea annuale tipica di e valle alpine orientale; ind’è a penisula hè signalata sulamente ind’è u Parcu Naziunale d'Abruzzu è ind’è u parcu regiunale naturale di u Sirente-Velinu.
  • Gentiana nivalis L.: piccula genziana a curolla azura, rara in tuttu u territoriu naziunale, ind’è u Parcu d'Abruzzu stà à u limitu meridiunale di u so areale talianu.
  • Campanula tanfanii Poldech: presente ind’a Zona di Prutezzione Esterna, relittu ghjacciale differenziatu si à seguitu di l'isulamentu geograficu post-ghjacciale, diffusu da a Gola di u Furlu ind’è Marche fin’à u parcu d'Abruzzu, hè a spezie più prossima di l'endemismu alpinu Campanula carnica Schiede ex M. & K.
  • Campanula appennina Poldech: altru endemismu peninsulare à u limitu meridiunale di u so areale.
  • Viola hymettia Boiss & Heldr. è Viola eugeniae Parl. A prima à u limite settentriunale di u so areale talianu, hè una forma di a più frequente Viola arvensis Murray. A seconda hè frequentissima ind’è l'appenninu centrale induv'ella sustituisce l'analoga Viola calcarata L., spezie alpina geneticamente vicina.
  • Festuca bosniaca Kumm. & Sendtn. Anfiadriatica nant’à i pendichi cutalosi di a riserva, à u limitu settentriunale di u so areale talianu. Pocu vistosa, hè impurtante perchè assuciata à a distribuzione di Pinus leucodermis Antoine, relittu sulamente in Calabria.
  • Leontopodium alpinum Cass sottusp. nivale (Ten.) Tutin è Aster alpinus L. Vistosi elementi fluristichi di l’altezze maiò, raghjunghjenu ind’è u parcu a punta meridiunale di a so distribuzione taliana.
  • Nigritella rubra widderi (Teppner & Klein) H.Baumann & R.Lorenz hè un'altra di l’orchidee salvatiche lucalizata è endemica di l'appenninu centrale, signalata ind’è u pianu culminale di a cumuna di Opi.

Assai rari è aspessu fruttu di rimbuscamentu sò i boschi di u versante pelignu di u parcu, quellu ricadente ind’a cumuna di Scannu in chè da l'area abitata à e cime muntagnose cuntinueghja ininterruttamente a superficia destinata à u pasculu è à l'allevu di u bestiame. Malgradu e cundizione ambientale sfavurevule, ancu sta zona cunserva preziose nichjule di biodiversità: hè ind’è ste valle infatti ch'è noi truvemu l'unica stazione di u parcu di Paeonia officinalis L. è un'ampia cuncentrazione di piante arumatiche è officinale: Hyssopus officinalis L., Gentiana lutea L., Tanacetum parthenium L., Chenopodium bonus-henricus L.

Fauna

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Primu pianu di l'orsu brunu marsicanu
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U lupu appenninicu
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U camosciu d'Abruzzu

Grandi mammiferi

I grandi mammiferi sò stati u mutivu principale di l'istituzione di a riserva. Tempi fà tutti l’animali prutetti ind’è u territoriu di u parcu eranu assai diffusi longu l'appenninu centrumeridiunale sanu, custituiscendu pupulazione geneticamente autonome rispettu à e spezie europee, furmendu spessu alcuni autentichi endemismi, assai impurtanti da un puntu di vista di a zoolugia tuttavia ancu pocu studiati ind’è a so identità genetica.

  • Orsu brunu marsicanu (Ursus arctos L. sottusp. marsicanus Altobello), 45-69 individui, Zona di Prutezzione Esterna cumpresa. Hè u simbulu di u parcu è chì da sempre si hè spartu in tutte e muntagne di l'Abruzzu meridiunale, di u Laziu è di u Mulise, facendu registrà osservazione dinù à e altezze più basse. Da i circa 80 animali registrati in l’anni uttanta, a presenza di u plantigradu hè calata ind’è u parcu à circa 50, aumintendu cusì l'elevatu periculu di estinzione, comu successe in l’anni Cinquanta (30 esemplarii). A so presenza hè attestata, incù frequenza maiò, ind’è valle buschive di i monti di a Meta è ind’a riserva naturale orientata Feudo Intramonti, ind’a cumuna di Villetta Barrea. Incù a piantazione di arburi da fruttu selvatichi è a regulamentazione di l’accessi turistichi, ellu si hè custruitu un ambiente più adattu à e so necessità. Prublematica è dinù a caccia fora di lege chì ogni annu elimina, per mezu di innesculi avvelenati o perfinu colpi di fucile, alcuni orsi.
  • Lupu appenninicu (Canis lupus L. sottusp. italicus), 40-50 esemplarii circa. Hè u piglianciu più impurtante di u parcu è di tuttu l'appenninu. In u 1970 cuntava sulamente una decina di esemplarii, ma grazie à l'estensione di u territoriu di a riserva integrale, l'aumentu di e pupulazione di camosciu d'Abruzzu è l'intruduzzione di cervi è caprioli, a spezie hà registratu una custante crescita, finu à l’accertata diffusione ind’a vicina area di l'appenninu laziale è tuscanu. Altri individui, dopu avè ricullatu u settore appenninicu, stanu culunizandu l’Alpi è a Francia meridiunale finu à a Spagna orientale, oltrepassendu i cunfini storichi di l'areale di a sottuspezie.
  • Lince (Lynx lynx L.), malgradu a direzione di u Parcu cuntinueghji à affirmà chì l'animale sia presente "ind’è zone più salvatiche è inaccessibile" di a riserva, l’esperti chì ci travaglianu, cumu u prufessore Luigi Boitani, affirmanu chì ùn ci sia nessuna prova di questu è chè l'animale sia culà estintu; à l’eccezzione di l’individui tenuti in cattività ind’è un'area faunistica adatta di Civitella Alfedena. Alcune testimunianze parlanu di l'osservazione di un animale lucalmente notu cum’è u lupo cervino o lupo cerviero (in dialettu abruzzese jattepàrde) trà Pescasseruli, Opi è Villavallelonga trà u 1940 è u 1970.
  • Camosciu d'Abruzzu (Rupicapra pyrenaica ornata, in precedenza Rupicapra rupicapra ornata), 600-700 esemplari circa. Altru impurtante elementu, chì inseme à l'orsu marsicanu hè endemicu di u parcu, si hè preservatu da l'estinzione ind’è i pendichi di a Camusciara (nome chì ne testimuneghja a presenza relitta). Geneticamente vicinu à u camosciu di i Pirenei, presenta vistose differenze incù u camosciu alpinu pè u cullare di pelu più scuru è chì hè invece caratterizatu da una fine lanughjina palida, bianca in invernu. L'animale hà ricuperatu territoriu è hè diffusu nant’à l’altezze di u monte Amaru di Opi è di u monte Meta di Piciniscu, è dinù occasiunalmente nant’à tutte e pendite più ripide di a riserva chì ùn sò più sughjette à intensa pascura. Da u parcu d'Abruzzu sò partiti l’esemplari rintrudotti nant’à i pendichi di a Majella è ind’è u parcu naziunale di u Gran Sassu è Monti di a Laga.
  • Cervu (Cervus elaphus L. sottusp. hippelaphus), 700-800 esemplari circa. U cervu si era estintu ind’è u parcu digià à u mumentu di a so prima istituzione, in u 1921; a so assenza avia pisatu cunsiderabilmente nant’à catena alimentare, criendu serie difficoltà à i principali piglianchi. In u 1971 fubbenu rintrudotti, da l’Alpi Orientale, i primi esemplari chì si installonu ind’è i boschi nant’à i pendichi di u monte Marsicanu. U numeru di l’esemplari hè in forte espansione.
  • Capriolu (Capreolus capreolus L.), 300-400 esemplari circa. Dinù u capriolu hè statu rintrodottu incù i stessi scopi di u cervu. Da i circa 60 esemplari a pupulazione hè cunsiderabilmente aumintata, talmente chì hè diventata a spezie più facile da sculunnà.

Mammiferi chjuchi

Fugace hè l'incontru incù u ghjattu salvaticu, a martura, a faina, u tassu è a puzzula, spezie diffuse nant’à tuttu u territoriu naziunale. Incerta a presenza di a lontra, ind’è l’acque chjampide è nun inquinate di u Sangru.

Assai più cumuni sò a volpe, a levra, a talpa, u ricciu è a bellula; abbastanza frequenti a topacudana è u scuiattulu meridiunale. Ancu quì i cignali sò un prublema sentitu, è nun sultantu da a pupulazione pè i danni à e persone è à e culture, ma dinù pè a degradazione chì arricanu à l’erbetta di i spiazzanili minacciendu aspessu e presenze fluristiche rare. Tredeci sò e spezie differente di topi pinnuti.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Acula reale

Acelli

Trà l’acelli (circa 230 spezie differente) omu ricorda l'impurtante presenza di u pichju di Lilford ind’è boschi di monte Tranquillu à Pescasseruli è nant’à i monti di a Meta; omu ha previstu a rintruduzzione di u pichju neru. Signalata a presenza senza nidificazione di a cicogna bianca, è rare osservazione di l'altore barbutu. Occasiunale a presenza di Gyps fulvus. I rapaci sò ben diffusi cum’è in tuttu u territoriu appenninicu, in particulare u falcu columbaghju, l'altore, u buzaiu, u ciocciu reale è l'alocu. Vicinu à i corsi d'acqua incuntaminati ùn mancanu u merlu fiumarecciu, oltre à a più cumuna Motacilla cinerea.

L'acula reale hà truvatu ind’è l'area prutetta molti lochi ideali pè a nidificazione, è incù e rimanente aree prutette cunfinante, pò sfruttà u Parcu Naziunale d'Abruzzu cum’è un curridore naturalista pè a ricunquista di e zone prossime duve si era estinta.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Vipera cumuna

Rettili è anfibi

Trà i rettili ma sulamente nant’à i lochi più aspri è in altezza truvemu a rarissima vipera di l'Orsini oltre à a vipera cumuna, abbastanza frequente a sarpe cumuna, cum’è l'orbettinu è a Natrix natrix sottusp. lanzai.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Catellu ochjalutu

A presenza di alcune valle ricche di acque di surgente, impaludamenti è turbiere hà favuritu a cunservazione di anfibi chjuchi rari è appartati cum’è u catellu ochjalutu, u catellu talianu è u catellu pizzatu.

Ittiofauna

Ind’è corsi d'acqua più freti truvemu e spezie di truta autoctone Salmo cettii è Salmo trutta. Intrudotta ind’è i bacini artificiali a truta iridea (Oncorhynchus mykiss). Signalata a presenza di u gambaru di fiume Austropotamobius pallipesitalicus è u gambaru lacustru Gammarus lacustris.

Invertebrati

Si enumeranu finu à 2000 differenti culeotteri frà e circa 3800 spezie differente di insetti, molti di questi rari è lucalizati, frà chè Parnassus apollo, Carabus cavernosus violatus, Triaxomera marsica è u Capricornu di u Faiu (Rosalia alpina). Assai praticata l'apicultura.

Geografia antropica è archeolugia

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Cane da pastore maremmanu abruzzese, l'animale tipicu di a guardia à e gregie di a muntera

E pupulazione di l'altu Sangru anu dapoi sempre duvutu adattà i so usi à un paisagiu ingratu: pè seculi isulatu è incù infrastrutture è vie di cumunicazione insufficiente. Alcuni paesi di u parcu sperimentonu a prima forma autentica di urbanizazzione sulamente à seguitu di u terramotu di Avezzanu di u 1915; cunsiderati i danni subiti da i centri urbani storichi, fubbenu ricustruite abitazioni pruvisorie nant’à chè po si svilupponu l’edifizii muderni è novi servizii. Prima di u 1915 l'ecunumia strettamente pasturale di a zona nun mudellò micca sultantu e muntagne è u paisagiu rurale, ma dinù l'assestamentu è e forme di i centri urbani: questi ùn si svilupponu attornu à i castelli medievali, nant’à sproni sciappaleschi difensivi o nant’à ruderi di epuca rumana cum’è ind’è circundarii vicini; a marginalità di u postu favurì a luntananza di invasori è cunquistadori.

Cusì i paesi crescinu senza forma; si svilupponu attornu à i palazzi signurili rococò di i grandi pruprietarii terrieri è di bestiame, culmini puliticu-ecunomichi di e lucale cumunità pasturale, sorte nant’à u mudellu ecunomicu di a "masseria muntagnola", un regulamentu suciale chì successi u sistemu di i municipia è di i santuarii etnichi ligati à a muntera. U massaru prestu riiscì à diventà u principale pruprietariu di l’armenti curati, finu a pudè esse u solu detentore di u capitale sufficente pè prusegue l'attività di l'allevu è di u cummerciu di bestiame, incù mudalità è in circustanze chì relativamente anu ricalcatu u sviluppu di u capitalisimu mudernu ind’è l'Europa settentriunale.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
U pinu mugu

E prime installazione è l'età rumana

Ricerche archeologiche anu scupertu e prime tracce di installazione stabile umane chì ricullanu à l'Età di u ferru (X seculu a.C. - VII seculu a.C.) testimuniate da e ruine di rudimentale furtificazione in opera poligunale, sottu à u cuntempuraneu centru storicu di Opi è attornu à u lagu di Barrea (Valle Japagana). Praticata cuntinuatamente a pasturizia a sucietà si organizò in gruppi parentali: e differente necropole di a val Fundillu, di Barrea è Alfedena testimunieghjanu infatti e prime tracce di organizazione suciale di u territoriu.

Cun a differenziazione di e varie tribù safine, in u V seculu a.C., chì si istallonu ind’è l'Italia centrale, e muntagne di u parcu si truvetenu à determinà u limitu trà i territorii di i Marsi, di i Volsci è di i Sanniti. I cunfini parerebbenu esse apprussimativamente quelli definiti da l'amministrazione rumana, chì spartì u territoriu trà i municipii di:

  • Aufidena (trà e cuntempuranee Alfedena è Castel di Sangru), chì amministrava l'altu Sangru finu à Opi.
  • Atina, da chè dipendianu e cuntempuranee Pescasseruli è Opi, ex pussessione di Cominium.
  • Angizia, antica area sacra marsa, successivamente municipiu rumanu chì cuntrullò l'area fucense finu à l'alta valle di u Giuvencu.
  • è u pagus Bletifulus, vicinu à Scannu, anticamente ind’è u municipiu di Corfinium, in territoriu pelignu.

Ruine di a presenza Italica è romana sò sparse longu a valle di u Sangru; santuarii, ville, petre tumbale.

Cristianisimu è Medievu

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Chjesa di i Santi Petru è Paulu à Pescasseruli

Cun a caduta di l'Imperu rumanu d'Occidente è u principiu di u medievu andetenu perdute e poche strutture suciale è amministrative presente in altu Sangru. L'arrivu di i lungubardi signò u primu passu versu a ricustruzzione pulitica chì seguitò a fine di i municipii rumani è u territoriu di u parcu naziunale d'Abruzzu vense à truvà si à u cunfinu di u ducatu di Spoletu è di u ducatu di Beneventu. Pè ritruvà però un'organizazione territuriale ben strutturata omu duvete aspettà a nascita di e grande abbazie di Montecassinu è San Vincensiu à u Vulturnu, chì pè seculi si litichetenu e pruprietà nant’à eremi, chjese è pasculi ind’è l'appenninu trà Balsuranu, e Mainarde è a valle di Cuminu, trà i cunfini lungubardi. Ancu l'abbazia di Farfa pè breve tempu attornu à l'XI seculu ebbe un feudu à Pescasseruli.

I vulturnensi rinfurzetenu alcuni primitivi incastellamenti (Pescasseruli, Rocca Intramonti, chè restanu i ruderi in lucalità Camusciara a Civitella Alfedena,Barrea), mentre a valle di Cuminu fù munita di impurtante strutture militare (Alvitu, Vicalvi, Piciniscu) à difesa di quella chì fù numinata a terra di San Benedettu. Da u 1017 dinù a Vallis Regia (Barrea) è u munasteru di Sant'Anghjulu in Barreggiu (Villetta Barrea) appartensenu à Montecassinu. In u XII seculu i Borrello, chè seguitetenu i D'Aquino di Alvitu è i D'Avalos, diventetenu signori di Pescasseruli, è cù u deperimentu di u munasteru vulturnense, in u 1349, à causa di un terramotu, i signori laichi acquistetenu sempre magiore prestigiu. In u 1273 u territoriu di u parcu cadia interamente in u Regnu di Napuli, divisu ind’è e pruvince d'Abruzzu Citra, Terra di Lavoru (Valle di Cuminu) è Cuntea di Mulise (Barrea, Pizzone).

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
I principali stradotti (tratturi) trà Abruzzu è Puglia, incù, in culore rossu, u Regio Tratturo n° 7 (Pescasseruli-Candela)

L'era muderna è l'unità d'Italia

In u 1669 Montecassinu acquistete definitivamente tutte l’ultime pruprietà vulturnense. U sistemu feudale chì caratterizò l’aree più interne di l'Abruzzu ùn ebbe micca una grande auturità è i fundamenti pulitichi è ecunomichi di l'altu Sangru diventetenu prestu, digià da u XV seculu, i "massari" è i pruprietarii di bestiame, una spezia di impresarii pre-muderni. U cunsolidu amministrativu è ecunomicu di a pratica di a muntera, attestatu in tutta Italia digià da u primu medievu, fù favuritu in Abruzzu da l'unità pulitica di u Regnu di Napuli: l’Aragunesi cuntrastetenu ampiamente i privilegi feudali chì impedianu a migrazione di l’armenti nant’à larga scala, da l'altu Sangru à a Puglia, a predaghjina, è avveretenu un vastu sistemu di viottuli o tratturi. Una lenta mudernizazione passò poi attraversu u sviluppu di l'industria di a lana ind’è u circundariu di Sora, è addunca, dopu l'Unità d'Italia, si cunsulidete incù a realizazione di e cartere longu u Melfa à Piciniscu è longu u Vulturnu à Pizzone. Fù tentata dinù l'attività estrattiva di a bauxite ma incù scarsi esiti.

Sucietà

Le cumune

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Barrea è u lagu omonimu

Facenu parte di u parcu 25 cumune, distribuiti in 3 pruvince:

Munumenti è lochi d'impurtanza

Architetture religiose

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Chjesa di i Santi Petru è Paulu à Alfedena
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Cullegiata di San Ghjuvanni Battista à Ortona di i Marsi
Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Abbazia di San Vincensiu à u Vulturnu

.

  • Chjesa di San Tumasgiu (Barrea): chjesa cunsacrata in u 1300 da u vescu di Triventu. Dopu rimanighjate barocche, hè stata dannighjata in u 1706 da u terramotu, è poi risturata. Hà un aspettu cuntaminatu trà u baroccu è u rinascimentale, cun una facciata "spaccata" in un rettangulu irregulare. U purtale baroccu hè in stile classicu. L'internu hà affreschi di Paulu Gamba.
  • Chjesa di i Santi Petru è Paulu (Alfedena): hè da u 1902 Munumentu Naziunale. Riculla à u XIII seculu è fù gravamente dannighjata in a Seconda guerra mundiale. A facciata hè stata rimuntata cun un rusulone è un purtale di stampu goticu, è lunetta musaica da Faustu Conti in u 1954. Ancu l'internu à trè navate è assai rimanighjatu, cù l’affreschi di u stessu artistu.
  • Abbazia di San Vincensiu à u Vulturnu (Rucchetta à u Vulturnu): si trova trà Rucchetta è Castel San Vincensiu, è hè unu di i più antichi munasteri à u cunfine trà Abruzzu è Mulise. Sient’è u Chronicon Vulturnense u munasteru fù erettu in u 707 è diventatu celebre ind’è u seculu successivu, malgradu l’incursione lungubarde. A rinascita ci fù in u XII seculu grazie à i Nurmandi, è l'abbazia era integrata in un cumplessu munasticu cuntenente a Basilica di San Vincensiu Maggiore, è l'oratoriu cun a Cripta di Epifaniu Vescu. In cullegamentu cun a diocesi di Beneventu, l'abbazia avia una diocesi propria, è avia pussessi chì arrivavanu finu à l'Aternu (ind’è u territoriu aquilanu) è à i versanti di l'altu Sangru. Di u munasteru si cunserva l'abbazia rumanica, cun internu a trè navate di stampu goticu, è u situ archeologicu di a vechja basilica. A cripta di Epifaniu, cun affreschi di u IX seculu, hè perfettamente cunservata.
  • Santuariu di Cannetu (Settefrati): u santuariu hà origine antichissime, è fù custruitu nant’à un tempiu rumanu di a dea Mefite. Erettu in u XIII seculu, dipendia da u munasteru di San Vincensiu à u Vulturnu. Successivamente dipese da Montecassinu, è hè stata a destinazione di pelegrinagi di i pastori chì impiaghjavanu.
  • Cunventu di San Niculaiu (Alvitu): L'edifiziu fù custruitu in u 1516 incù e rendite di a chjesa di Santa Maria di u Campu, prepusitura benedettina ind’a valle di Cuminu, ricundotta d’allora à l'amministrazione citadina. U munasteru fù edificatu fora da i muri, à e pendice di a cullina duve hè situata a cità, nant’à un cuntraforte chì penetra ind’a piana più sottu. È citata pè a so ricchezza, testimuniata dinù da a suntuusità di l'edificiu.
  • Chjesa di i Santi Petru è Paulu (Pescasseruli): chjesa matre di Pescasseruli, di u XIII seculu, rimanighjata in u Baroccu, è risturata ind’è u stilu goticu ind’è l’anni Sessanta. A facciata hà un purtale ogivale, è l'internu pussede trè navate cù alcune volte à crucera nerbate. U campanile hè inglubatu ind’a rubusta torra laterale.
  • Cullegiata di San Ghjuvanni Battista (Ortona di i Marsi): principale locu di cultu di Ortona di i Marsi. A custruzzione di a chjesa originaria fù principiata in u XII seculu è ultimata in u XVII seculu in stilu goticu-baroccu. U vescu di i Marsi, Monsignore Matteu Colli a prumosse à a fine di u Cinquecentu à cullegiata. À l’internu custudisce un organu di Dumenicu Fedeli di u 1752.

Borghi medievali è castelli

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Settefrati è a valle di Cuminu

Trà i borghi medievali ci sò in primu locu Civitella Alfedena, inclusu trà i borghi più belli d'Italia. Vicinu à a Camusciara hè cumpostu da case murate, incù a chjesa di San Niculaiu è e ruine di u castellu cù turretta, inglubati in alcuni palazzi nobili di u XVI seculu. U borgu vene aspessu visitatu da l'orsu marsicanu è da u camosciu abruzzese. U borgu di Alfedena hè supranatu da u furtinu dutatu di una torra ottagunale. A furtificazione hè circundata da una pineta, duve si sò cunservate parte di i muri di a cità rumana di Aufidena. Trà i borghi più Belli d'Italia di a regione Abruzzu figuranu dinù quellu furtificatu di Barrea, in chè si trova u castellu medievale di l'XI seculu cun torra di sculunnamentu è u borgu marsicanu di Opi. Nun distante sorge u paisolu di Pescasseruli chè ha un centru storicu da l’aspettu di u XIX seculu, edificatu pè a maiò parte incù e ruvine di u castellu Mancino. Oltre à esse a cità principale di u parcu in chè hè ospitata a sede legale di l'organismu gerente è sede di una frequentata stazione di schì, à livellu architettonicu si caratteriza pè a chjesa di i Santi Petru è Paulu Apostuli è pè u palazzu Sipari, duve hè allestitu l'omonimu museu. In istu edificiu nascì u filosofu, criticu è scrittore Benedettu Croce.

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
A torra di Sperone (Gioia di i Marsi)

Ind’è a Marsica figura dinù u borgu abbandunatu di Sperone, ind’è a cumuna di Gioia di i Marsi. U borgu originariu fù cumprumessu da u grave terramotu di Avezzanu di u 1915, di ellu restete in pedi quasi integralmente sultantu a torra cilindrica di sculunnamentu. U centru ricustruitu più in bassu fù abitatu finu à l’anni Sessanta. Ind’è dintorni ci sò u borgu medievale di Ortona di i Marsi, supranatu da e ruine di u castellu è i borghi di Bisegna è San Bastianu di i Marsi, caratteristichi pè l'integrità di i centri storichi, nonustante u terramotu di u 1915.

Ind’è u Mulise è ind’è u Laziu, i centri di impurtanza storica sò Alvitu, Castel San Vincensiu, Settefrati è Vicalvi. Alvitu hè sculunnatu da u castellu Cantelmu, erettu in u XI seculu pè scopi difensivi. U borgu alterna un stilu architettonicu trà u medievale è u baroccu seicentescu. U secondu invece si trova vicinu à l'abbazia di San Vincensiu à u Vulturnu, ben aggrufulatu ind’è a so forma di centru furtificatu nant’à un spronu, incù porta urbane è palazzi medievali. Vicalvi hè un borgu caratterizatu da u castellu medievale ricullente à l'XI seculu è situatu nant’à un spronu sciappalescu à circa 600 m s.a/u.m. caratterizatu da dui muri d’accinta puligunali.

Trà i borghi abbandunati ind’è l'area mulisana di u parcu, figura Rucchetta Alta di Rucchetta à u Vulturnu, cuntenente ancu e case murate di l’epuca medievale, u castellu è a chjesa matre. U paese anticu fù parzialmente abbandunatu in seguitu à a custruzzione di u novu centru avvenuta dopu i gravi danni causati da i bumbardamenti di u 1944.

Cultura

Patrimoniu di l'umanità UNESCO

In u 2017 i cinque gruppi di faiete vetuste ricadente ind’è una superficia di 937 ettari inglubata trà e cumune di Lecce ind’è Marsi (Selva Muricentu), Opi (Cacciagrande è Valle Jancinu in Val Fundillu), Pescasseruli (Coppu di u Principe è Coppu di u Mortu) è Villavallelonga (Val Cervara), datevuli intornu à i 600 anni, sò stati ricunnusciuti patrimoniu mundiale di l'umanità unitamente à e fureste primurdiale di i faii di i Carpazi è di altre regione d'Europa. Si tratta di u primu ricunnuscimentu UNESCO pè a regione abruzzese sana.

Gastronumia è artigianatu

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise 
Zitelle in custume tipicu scannese

Pè a luntananza da e principale direttrice di u cummerciu è l'indispunibilità di olii vegetali è vigne (zona à climu muntagnolu), i prudutti tradiziunali sò quelli tipichi di l'appenninu centrusettentriunale. Salami è insaccati, primi piatti poveri à basa di legumi è paste molle (da pustime cultivevule dinù in altezza cum’è u fasgiolu di Scannu o a cicerchja). Ind’è a valle di Cuminu alcuni prudutti sò prutetti mediante l'istituzione di presidii Slow Food è cun u sustenimentu di decreti ministeriali apprupriati: u casgiu pecurinu di Piciniscu, u terra trovulu di Campuli Appenninu è, com’è in altre cumune di u parcu, u mele biologicu. Dulciumi è prudutti di distilleria sò rivalutati è prumossi da imprese chjuche lucale spezialmente à Alvitu (turroni di pasta reale), Scannu (mostaccioli, pan di l'orsu) è Pescasseruli (vinu rossu fragolino è licori Ratafià è Centerba).

Pruduzione di dentelle à u fusu cum’è a dentella di Scannu, centru chì vanta dinù una ricca tradizione d’oreficeria. Travagliu manuale di a petra è di u legnu spuradicamente in tuttu u territoriu. À Scapuli si pruducenu zampogne artigianale.

In alcune cumune di u parcu si pruducenu i panni tipichi utilizati durante e manifestazione tradiziunale cum’è Ju Catǝnaccǝ (u ferriale) di Scannu.

Ecunumia

Turisimu

Ind’è l’area di u parcu naziunale d'Abruzzu, Laziu è Mulise hè pussibile praticà sport è attività varie cum’è l'escursionisimu, u trekking guidatu, u turisimu equestru, u cicloturisimu, a canoa, l’osservazione ornitologica, u schì di fondu è u schì alpinu ind’è l’installazione di schì di Opi, Pescasseruli è Scannu. Nant’à u pianu turisticu dinù u campeghju è l’attività balnearie ind’è laghi di Barrea, Scannu è Villalagu anu un rollu impurtante.

Bandere arancine

À i borghi di Civitella Alfedena, Opi, San Dunatu Val di Cuminu è Scapuli u Touring Club Talianu hà cunferitu a bandera arancina, una marca di qualità turisticu-ambientale pè e cumune chjuche di l'internu talianu chì si distinguonu pè un'offerta di eccellenza è un'accuglienza di qualità.


Noti

Tags:

Parcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise DiscrizzioneParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise StoriaParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise FloraParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise FaunaParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise Geografia antropica è archeolugiaParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise SucietàParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise Munumenti è lochi dimpurtanzaParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise CulturaParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise EcunumiaParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È Mulise NotiParcu Naziunale Di Abruzzu, Laziu È MuliseAbruzzuLaziuMulisePruvincia di Frusinone

🔥 Trending searches on Wiki Corsu:

EuporiaRegnu di GadduraVolansLinguisticaMarketingCamelluIslamuYItaliaBielorussiaSorghum bicolorRio de JaneiroLinceNataleSambucuDBotanicaCristianisimuLingua lussemburgheseZTrìplice fruntieraDanzicaStatisticaOrchis morioScilla hyacinthoides1u di ferraghjuGhjustificazione di a rivoluzione di CorsicaM62Lentu25 di ghjugnuCipruAustraliaPoloniaNapulione BuonaparteEgittuBryan AdamsMari Tirrenu7 di ghjennaghjuDresdaRinnuvamentu MeijiIsula d'ElbaAmericaGrandi Muraglia ChinesaThe Rolling StonesKeniaLos AngelesHAcrocephalus arundinaceusGeorge OrwellGhjuvan' Teramu RocchiSydneyVladimir NabokovFilosofiaLìsulaQPortugalluPatre nostruStoriaUniversità di Corsica🡆 More