Misticisimu

U misticisimu o a mistica (da u grecu mystikòs = misteriosu, è questu da myein = chjude, tace) hè a cuntimplazione di a diminsione di u sacru è ne cumporta una sperienza diretta, à u di là di u penseru logicu-discursivu è dunqua difficiulmente cumunicabile.

In l'estasi mistica l'omu si unisce cù a "Verità ultima" di a propia esistenza è di l'intera rialità.

Mistica è riligione

L'estasi mistica si pò uttene à u terminu di un prucedimentu di prugressivu distaccu sia da a cunnuscenza sinsibule sia da quella raziunale, sinu à a perdita di l'"eiu" in u "tuttu", ma pò esse ancu raghjunta spuntaneamente, impruvisamente è senza cause apparente. L'episodi di estasi spuntanea sò l'apparizione à i semplici pasturelli cum'è i mumenti fundanti in u percorsu di un grande maestru o di una riligione.

L'anghjulu di u Signore li apparse in una fiamma di focu in mezu à un cispugliu. Ellu guardò è eccu: u cispugliu brusgiava in u focu, ma issu cispugliu ùn si cunsumava micca.
Esodiu 3:2


Si ponu distingue trè fasi di u sviluppu di una riligione. U primu stadiu hè quellu primitivu, in u quale cuntestu Levy-Bruhl parla di "participazione mistica", induve u divinu hè simplicemente prisente dapertuttu, in e piante, in i fiumi, in a terra, in u celu, in l'animali, in ogni cosa è ùn ci sò micca distinzione in a cuscenza umana. U sicondu stadiu hè u mumentu criativu, appressu una ruttura cù u statu primurdiale divene nicessaria una ricumpusizione, questu hè u mumentu criativu di una riligione in a quale l'energie sò inversiate à u sviluppu di i temi è di i miti rilativi, la mistica ùn hà micca un rolu in questa fase perchè l'energie sò didicate à a custruzione ma quandu una riligione hà raghjuntu un impiantu cunsulidatu, una diffusione è un'istituziunalizazione cu ghjerarchie è riti, in istu mumentu si sente u distaccu da u cuntattu urighjinale cù u divinu è u si ricerca dinò, per culmà u botru chì si creò. È si sviluppanu e mistiche.

In tutte e grande riligione di u mondu ci sò currente mistiche. Fundate nantu à a ricerca persunale è nantu u cuntattu direttu cù u divinu, e currente mistiche ponu appare anarchiche è in cuntrastu cù l'istituzione di e Chjese, è s'è hè vera chì ist'ultime hannu cumpiitu forme di ripressione versu i moti estrimisti o versu singuli espunenti chì esprimianu una tiulugia "eretica", hè vera ancu chì tutte e Chjese hannu elettu mistichi cum'è i massimi esempi di a propia fede.

Cum'è scrive Giordano Berti in u "Dizionario dei Mistici" (Milano 1999, p.7), "ogni riligione è in gradu di offre parechje strade mistiche, chì ponu avè toni estremi, sinu aberranti, ma chì currispundenu ovviamente à una nicessità interiore (per esempiu e pinitenze chì si sottuponghenu certi monachi medioevali, à e turture sciamaniche, à i dighjuni prulungati di l'asceti induisti è jainisti). Dunqua, a mistica pò esse à tempu un puntu di cuntattu o ancu un fattore di nettu distaccu è frà e diverse riligione propiu perchè hè rilativa à differenti bisogni spirituali, in parte innati è in parte indotti da e culture è da e tradizione lucale.

  • In u Cristianisimu, da i primi tempi si ritrovanu currente mistiche, qualchì une integrate è altre espulse cum'è eretiche, lo gnosticisimu, in Asia minore è in Egittu i Padri di u disertu. In l'Ortudussia sò accittate forme di ricerca mistica cum'è l'esicasimu. In ambitu catolicu, trà e persunalità mistiche si ponu ricurdà Ildegarda di Bingen, Meister Eckhart, Tiresa d'Avila, Ghjuvanni di a Croce, in quellu prutestante Jakob Böhme; ma la mistica nun disdegna l'umili, per esempiu la piccula Bernadetta di Lourdes. San Tummasu d'Aquinu, di u quale l'opera ùn hè micca di tipu misticu, pare avè vissutu qualchì une intense spirienze mistiche versu a fine di a so vita.
  • In l'ebraisimu, la cabala hè a currente esoterica chì hà e radiche in i listessi lochi è in i stessi tempi chè a furmazione di e currente mistiche cristiane ma si sviluppa vigurosamente da u X seculu (Abramu Abulafia), c'è eppoi u cassidismu natu in Pulonia in u XVIII seculu è l'anomalu motu di u sabbatianismu di Sabbatai Zevi in u XVII seculu.
  • In l'islam, e currente mistiche si trovanu attornu à u sufismu, ma tutta a riligione hà un'influenza mistica. E persunalità: Al Ghazali, Gialal al-Din Rumi, Ibn Arabi
  • U manicheisimu si strutturava in classe induve putianu divene sacerdoti solu i pridistinati scigliendu una via di ascesi.
  • U buddhisimu basatu "tiulogicamente" nantu à a ricerca individuale hà cunsintitu u sviluppu di currente mistiche cum'è, per esempiu, u Zen.
  • In e riligione di i populi primitivi, u sciamanisimu cunsente u cuntattu direttu cu e divinità.

I mistichi ponu avè cumpurtamenti simplicemente anticunfurmisti o estremi, à u limite cumparabili à i disasgi mintali di la fullia. In i primi seculi di u Cristianisimu i stiliti vivianu una vita di dighjunu e di prighera, i maestri zen impartianu insignamenti cu azzione chì eranu contru ogni logica.

A mistica hà influenzatu l'alchimia in una fase priscientifica è appoi a psiculugia cù Carl Gustav Jung.

Tags:

🔥 Trending searches on Wiki Corsu:

At the Drive-InAntropologiaLitteraturaRinatu CotiPennsylvaniaCuccuAntone BonifacioMontréal1908KonghouTorilis nodosaAnna Maria JopekGive Peace a ChanceVirgoRosa sempervirensMusicaPoa alpinaVescu19 di lugliuHawaiiPolonia1920XSardegnaPasquale PaoliJohn Adams27 di settembreNurvegiaAlbaniaAiacciuMendeleviuFerula (genaru)SaluteLingua francese6 di settembreLogica1911Hypsugo saviiPagina maestraBruneiArte rumànica in CorsicaGeografiaNova DelhiOrchidee salvatiche in ItaliaMarketingClaude DebussyBarbara Furtuna (cantu)PiombuVilfredo ParetoWikiCitatella d'AiacciuEconomia31 di lugliuNapulione BuonapartePianu MarshallRob RiggleDrittuGhjumenta di pretiSempre Vivu (sinema)AscensioneLeonardu FibonacciIrlanda🡆 More