Architettura Barocca

L'architettura barocca nasce à a fine di u XVIu seculu in Italia è si sviluppa in furia in tutta l'Auropa.

Architettura Barocca
A chjesa di u Gesù, in Roma
Architettura Barocca
San Carlu, in Bastia

L'arte barocca hè un arte in muvimentu, chì utiliza e curve, i cuntrasti, i ghjochi di lumi. Hè un'arte teatrale, opulente, turmentatu. U scopu hè di seduce, di surprende è di cummove. Stu stile s'oppone à l'arte classicu.

U principiu

Architettura Barocca 
U cunciliu di Trentu

U sviluppu di u stilu baroccu hè ligatu à a storia di a Chjesa, è à a Contrariforma. À partesi da a metà di u XVIu seculu, a Chjesa catolica reagisce di pettu à l'emergenza di u prutestantisimu, vistu cum'è una minaccia. Tandu decide di mette in ballu parechje azzione per circà di fà piantà u sviluppu di a Riforma. St'azzione anu per scopu d'affirmà a duttrina catolica è à riorganizà u cleru.

Una di e misure principale hè a messa in piazza d'un ordine di frati, i ghjesuiti (o cumpagnia di Ghjesù) chì hè fundatu in u 1537 in Roma. I ghjesuiti sò incaricati d'un'azzione di missione, di rinfurzà l'influenza catolica è d'evangelizà e pupulazione.

L'altra grande misura hè a messa à ghjornu di l'organizazione di u clericu, decisa da u Cunciliu di Trentu (1545-1563) chì hà da rifurmà a Chjesa.

Architettura Barocca 
A facciata di a Chjesa di u Gesù, in Roma

L'ultimu edifiziu realizatu da l'artistu è architettu Michelangelo, a basilica di San Petru in Roma, pò esse cunsideratu cum'è u precursore di u stile baroccu, di pettu à e dimensione strasordinarie è i decori di a basilica.

U so elevu, Giacomo della Porta, hà sviluppatu stu stile. Si vede in particulare in a facciata di a Chjesa di a Chjesa di Gesù (1584), a chjesa matre di i Ghjesuiti.

St'edifiziu hè spessu cunsideratu cum'è u primu esempiu di l'architettura barocca, chì influenzarà l'architettura religiosa per u prossimu seculu .

Orìgine di a parolla

L'orìgine di a parolla barocca hè incerta. Forse vene da a parolla purtuhese barrocco. Un barrocu, in purtughese, designa un scogliu di granitu di forma irregulare. Dopu hà servutu à designà una perla d'aspettu irregulare.

U sensu hà evuluatu è oghje si parla di baroccu per parlà si qualcosa o d'attitutine chì ùn hè micca normale, chì hè stravagante, imprevisìbile.

Caratterìstiche

U stile baroccu cerca u muvimentu. Una facciata barocca ùn hè micca regulare è rettilinea, ma pò esse irregulare, presentà undulazione. In e chjese, dopu à u rigore di u pianu in croce o in quadratu di u Rinascimentu, l'architetti preferiscenu u pianu ovale o ellìtticu.

Borromini hà l'idea di custruisce una chjesa cù un pianu in forma d'apa (Chiesa di Sant'Ivo alla Sapienza) per piace à u so cummanditore, chì hà l'ape nant'à a so stemma (u papa Urbanu VIII, Maffeo Barberini).

L'architettura barocca utiliza forme grosse è attundulite, spirale è vulute (vede a chjesa di Santa Maria di a Salute in Venezia).

Architettura Barocca 
Santa Maria di a Salute, in Venezia

E forme, i vulumi è altezze differente sò aghjustate. Creanu un muvimentu d'inseme di u bastimentu. E facciate sò decurate d'ornamenti scultati. L'aperture ponu avè parechje forme. I fruntoni sò sbaccati in a parte superiore. Ci vole à rompe a regularità.

Opulenza

Architettura Barocca 
L'internu di a chjesa di u Gesù, in Roma

L'architettura barocca hè caratterizata da l'opulenza. Cù u prugressu tecnicu è l'avanzate di a cunniscenza, e nave si allarganu, è adopranu ancu forme tonde. L'architetti ùn esitanu più à utilizà ornamenti "eccessivi" è tracarchi. Stucchi è màrmeri sò utilizati per circà st'effettu. E sculture d'anghjulelli, è putti si vedenu in ogni locu. E spirale è vulute dinù.

I muri, i suffitti sì tracarcanu di decori scultati. A tecnica di u trompe-l'œil hè sistematicamente impiegatu. Ingranda u spaziu, crea un'impressione di prufundura, cum'è pè a cupola di a chjesa di u Gesù, o in Sant'Ignaziu di Loyola in Roma.

Architettura Barocca 
In a chjesa di Sant'Ignaziu di Loyola in Roma

L'abundanza di decori deve impressiunà u spettatore, abbagliulallu, stunallu à ogni sguardu, è dunque piaceli.

À u baroccu li piace dinù a cunfusione di i genneri. A scultura pò diventà architettura. A pittura in trompe-l'œil pare alluntanà e limite di u spaziu.

Architettura Barocca 
U baldacchinu di Bernini, in a basilica San Petru di Roma

A forma di e culonne gira nant'à ella stessa. Sò messe à a moda da Bernino, cum'è in u baldacchinu di l'altare maiò di a basilica San Petru di Roma. Stu mudellu serà ripigliatu è cupiatu.

L'usu di u chjaruscuru è di i ghjochi di lume si sparghje: l'aperture diventanu più grande, a luce entre in i bastimenti.

Creatività

Se u clasicismu hè rispettu per e forme antiche rumane o greche, u Baroccu hè distinatu da l' innuvazione . Jean-Baptiste Ache scrive nantu à ellu : Template:Début citationL'esprit baroque réside dans la liberté de modifier les formes classiques à l'origine de manière à les rendre perméables à toutes les nuances d'expression émotive (rupture de soubassement, doublement des colonnes, incurvation des frontons, effets de trompe-l'œil).Template:Fin citationTemplate:Début citationL'esprit baroque réside dans la liberté de modifier les formes classiques à l'origine de manière à les rendre perméables à toutes les nuances d'expression émotive (rupture de soubassement, doublement des colonnes, incurvation des frontons, effets de trompe-l'œil).Template:Fin citation L'architetti ùn sò mai stati cusì liberi di pruvà forme novi, cusì audaciosi cumparatu à u patrimoniu di u passatu. Una chjesa in forma di clover per evoca a Trinità? Questu hè pussibule in u Kappell di Waldsassen . Un castellu cù un pianu ugualmente triangulare? Visitate Karlova Koruna o u Pavilion Cinese in Sanssouci. U pianu cruciforme vi pare "digià vistu"? Santini-Aichl vi prupone una chjesa à cinque stelle in Zelená hora . A chjesa Saint-Pierre di Vienne presenta un pianu ovale.

Varianti regiunali

In Italia

Architettura Barocca 
Chjesa di Sant'Ivo alla Sapienza di Francesco Borromini. Nota a facciata cuncava è u campanile a spirale

U stilu baroccu sviluppatu da a seconda mità di u XVI XVI, prima in Roma, dopu in u restu di l'Italia. Rispetta prima di tuttu u paradigma rumana di a basilica annantu à a croce, u coru di quale hè suprana una cupola . In più di a Chjesa di Gesù sopra citata, u pioniere di l'architettura religiosa barocca hè cunsideratu à Carlo Maderno cù a so chjesa Santa Susanna alle Terme di Diocleziano, custruita trà u 1585 è u 1603. U ritmu dinamicu di e colonne è di i pilastri, a facciata centralizzata è cumplessa, unendu rigore è ghjocu nantu à i codici classici di u Rinascimentu, i statue disposti in nicchie è ricurdendu furiosamente a struttura di a scena di un anticu teatru rumanu. unu di i primi esempi di u baroccu. Stu primu esame hè cuntinuatu da Pierre de Cortone in a so chjesa Notre-Dame-de-la-Paix in Roma (1656) cù l'ala concava che ricorda una scena teatrale è a parte centrale di a quale protrude l'occupazione di a piccola piazza. di fronte à ellu.

Hè lanciata a moda architettonica - unisce teatralità è duminazione annantu à u spaziu urbanu circundante. Serà a norma per i prossimi centu cinquant'anni.

L'esempiu di più successu hè senza dubbiu l'approcciu trapezoidale di a basilica di San Petru offertu da a piazza di San Petru cuncepitu da Le Bernin è ricunnisciutu cum'è un maestru di teatralità barocca in una scala colosale senza precedente. Dui ali di colonnate danu a so forma à a piazza monumentale, si alluntananu da a basilica cum'è duie bracce protettive chì accoglie a folla. U pianu ellitticu hè tipicu di l'architettura barocca. Per a so propria ammissione, l'opera preferita di Bernini hè a chjesa Saint-André du Quirinal (1658) chì adopra u pianu ovale . Cù u so altare aereu altu è a so dicurazione di marmura policroma, serverà cum'è un mudellu per una seria di chjese barocche.

Architettura Barocca 
Fontana di i Quattru Fiumi di Gian Lorenzo Bernini

I Bernini eranu attivi ancu in l'architettura civile cù i Palazzi Barberini (1629) è Chigi (1664), in Roma. A mità di scultura è architettura, a so funtana di i Quattru Fiumi provoca ammirazione per u so geniu in tutta l'Europa.

Architettura Barocca 
Chjesa Saint-Charles-aux-Quatre-Fontaines di Borromini

U rivale di Bernini in a capitale di u Cristianesimu hè Francesco Borromini chì i so piani si devianu ancu di più da i canoni estetici di u Rinascimentu cù cumpunimenti ancu più drammatici. Applauditu da a prossima generazione cum'è un architettu rivoluzionariu, chì scarta l'approcciu antropomorficu del Rinascimento per favore un approcciu modulare, l'integrazione geometrica destra di e curve è contra-curve chì s'illustra più bè da a facciata di a so chjesa. Saint-Charles-aux-Quatre-Fontaines cù un pianu elitticu cù indentazioni concave e convexe e in il campanile a spirale di a chjesa Sant'Ivo alla Sapienza che ha una facciata in arco invertito.

Dopu a morte di Bernini in u 1680, arlo Fontana si stabilì cum'è l’architettu u più influente di Roma. Alcune di e so realizazioni (a facciata cuncava di a Chjesa di San Marcellu al Corso in particulare) vale a pena ricurdà, ma ùn ghjunghje micca a creatività sfrenata di i so predecessori. In XVIIIdiciottu a capitale culturale di l'Europa si trasferisce da Roma à Parigi.

Varianti più chjarate è menu classiche di u Baroccu apparsu durante u XVII seculu à u sud di l'Italia, in Sicilia soprattuttu à la fine di u seculu, ma assai prima in a cità di Lecce in Puglia induve u so rappresentante principale, l'architettu Giuseppe Zimbalo, hè ispiratu da u stilu platerescu spagnolu - u regnu di Napuli allora esse sott'à a duminazione spagnola.

Architettura Barocca 
Filippu Raguzzini, Piazza sant'Ignazio, Roma

U Rococcu talianu chì fiurisce in u XVIII seculu, in particulare da u 1720 hè profundamente influinzatu da l'idee di Borromini. L'architetti i più talenturati attivi in Roma sò stati Francesco de Sanctis, autore di la monumentale licenza in Piazza di Spagna in 1723 è Filippo Raguzzini chì a designatu a Piazza San Ignacio di Loyola (1727) cum'è scena teatrale - ma esercenu solu un'influenza limitata fora di e fruntiere taliane, micca più cà i rappresentanti più diliziosi del barocco sicilianu assai raffinatu, cum'è Giovanni Battista Vaccarini, Andrea Palma o Giuseppe Venanzio Marvuglia.

Architettura Barocca 
Basilica di Superga vicinu à Torino da Filippo Juvarra

Baroccu latuanu in Italia hè spressu in tuttu u so splendore in u Palazzu di Caserta custruitu da Luigi Vanvitelli, senza dubbitu una di e più grande costruzioni di u XVIII seculu chì ha vistu tante. Influenziatu da i mudelli francesi è spagnoli (u regnu di e Dui Sicilie hà guadagnatu pocu a so indipendenza da a corona di Spagna è i so dirigenti sò spagnoli), u palazzu reale di Caserta s'inseme armoniosamente in u paisaghju circundante. L'edifiziu hè classicu in dettaglio è annuncia u neoclassicismu chì pigliarà u locu di u Baroccu

Espansione

Ci sò trè fattori principali di u Baroccu, inizialmente talianu, chì purtarà à a so espansione oltre l'Alpi, in tutta l'Europa:

  • Architetti taliani sò in esigenza o in esiliu, citemu Le Bernin chjamatu à Parigi per a colonna di u Louvre; Jan Blažej Santini-Aichel chì si nà in Praga hè u figliolu di l'emigranti italiani, cum'è Nicolò Pacassi, o Lurago in u Sacru Imperu; Augustyn Wincenty Locci, o Pompeu Ferrari in Pulonia; Bartolomeo Rastrelli in Russia; Camillo-Guarino Guarini attivu in tutta l'Europa, ecc.
  • Architetti europei facenu u viaghju in Roma. U Prix de Rome, iniziatu in u 1663, premia i migliori architetti francesi per un soggiorno di trè anni à l' Académie de France in Roma . I principali architetti barocchi anu fattu u Grand Tour in Italia, cum'è Johann Bernhard Fischer von Erlach, Lukas von Hildebrandt, etc.
  • L'incisione chì permette à i prìncipi è à i so architetti di publicità e so realizazioni.

In Corsica

Vede l'articulu : arte barocca in Corsica

In Francia

I Francesi chjamanu " classica " l'architettura di u seculu di Luigi XIV è i so successori è rifiutanu l'appellazione, pejorativa in francese, di "baroccu". Stu opposizioni trà una classicisme "jeudi" in francese e un baroccu "eccessivu" in italiano ritrova u so surghjente à u vulintà, cunfirmatu da u XVII marzu , per rimpiazzà Roma è, in fattu, era u mumentu quandu Versailles è a corte di u Rè Sun pigliò u locu di l'Italia cum'è centru d'influenza culturale. U puntu di svolta hè a rifiuta di i piani di Bernini in avril 1665Aprile di u 1665 per a culunata Louvre: l'architettu più famosu, più dumandatu in Europa hè rifiutatu da a Corte di Francia.

Spagna, u Portugallu è i so imperi

Architettura Barocca 
U barocco churriguerescu hè megliu riprisentatu in a facciata principale di a Cattedrale di Santiago di Compostela

Cume l'influenza taliana penetra al di là di i Pirenei, respinge l'approcciu classificatore in voga finu à a dicura di Juan de Herrera . In u 1667, e facciate di a Cattedrale di Granada di Alonso Cano annunzanu a vittoria di u Baroccu in Spagna. Segui a cattedrale di Jaén di Eufrasio López de Rojas chì integra e lezioni di baroccu in e strutture architettoniche specifiche spagnole.

Architettura Barocca 
Altaru baroccu, Toledo

In cuntrastu à l'arti di l'Europa di u Nordu, i Spagnoli anu creatu un arte chì appellu à i sensi più cà l'intellettu. A famiglia Churriguera, architetti specializati in u cuncepimentu è a custruzione di altare è retablori anu oppostu à u stilu chjucu chjamatu "herreresque" in riferimentu à u so inventore è promotore principale, Juan de Herrera, è prumove un stile. esageratu, elaboratu, quasi capricciusu chì copre ogni inchu di superficie dispunibile cun un mudellu è chì hè ghjuntu in a storia sottu u terminu di "churrigueresque". In menu di un seculu, i Chirrugera anu trasfurmatu Salamanca in una cità modella di u stilu Churriguerescu.

U Portugallu, sottu a duminazione spagnola trà u 1580 è u 1640, hè in a sfera d'influenza culturale di u so grande vicinariu è ùn si distingue micca (ciò chì vale ancu per u Brasile in quantu à e colonie spagnole d'America Latina ) solu da un'attenzione significativa, impronta di una dolcezza assai purtughese.

Architettura Barocca 
Chjesa di San Michele di Lovaina

In America Latina

L'America Latina hè in a sfera d'influenza di u baroccu churriguerescu spagnolu è hè carattarizatu da una sovrappressione decorativa mischjata cù influenzi lucali chì dà tuttu u so sapore à u baroccu latinoamericanu.

Architettura Barocca 
Palazzu di i Vicerè di a Nova Spagna nant'à u Zòcalo

In solitu, e cità chì sò custruite allora includenu una Plaza Mayor (u famosu Zócalo de Mexico hè u più grande esempio) chì riunisce l'edificii di puteri amministrativi è religiosi  : palazzu di u viceroi o di u so rappresentante è a cattedrale (torna, a cità di u Messicu si distingue cù a so catedrale metropolitana, u più grande di u cuntinente).

U conquista avìa lu risurtatu in una calata demugrafica drammatica, u conquistadores purtàvanu cu iddi vaccination, una più k virulent & ca scompia a amerindian pupulazioni quand'elli ghjunghjenu nant'à u cuntinenti in 1518. U XVII vistu una rinnovazione demografica è a custruzzione di parechje cità, alcune di quali anu mantinutu u so caratteru originale. Queste include Ouro Preto in Brasile, Morelia in Messicu.

Cum'è in l'antica Europa, l'ordini religiosi ùn anu micca stesu. In particulare i Ghjesuiti anu lasciatu un testimoniu architettonicu unicu per e so missione in ellu, cum'è in São Miguel Arcanjo.

In u Sacru Imperu Rumanu

Architettura Barocca 
Chjesa San Carlu Borromeo in Viena di Fischer von Erlach

A Chjesa di San Michele di Monaco, ordinata da i Ghjesuiti è custruita trà u 1583 è u 1597, hè spessu cunsiderata u primu esempiu di u Baroccu oltri i Alpi, ma, cum'è l'opera di Elias Holl (1573 - 1646 ) in Augsburg, stu tentativu era statu interrottu da a Guerra di Trenta Anni è ùn avia micca seguitu. Ùn era solu finu à u 1648 è a fine di a Guerra di Trenta Anni chì l'arte baroccu fiurì cun forza in u Sacru Imperu Rumanu Stu periodu favorevule hà righjuntu u so piccu trà u 1690 è u 1720, in particulare dopu à a calata di u numeru di cantieri in Italia. Un numeru di maestri italiani anu attraversatu l'Alpi, i Magistri Grigioni, u Carlone di Lombardia, u Lurago di Ticino trovu impiegu mentre a Guerra di Trenta Anni è l'absenza di siti di costruzione despopulonu i ranni di specialisti tedeschi in custruzzione.

Declinazione è legatu

Comu l' arte rinascimentale hà sperimentatu un decadimentu formale cù u manierismu, u Baroccu era sgottu in una preziosa academia, è qualificatu cum'è vanu da i so detractori, in Rococò.

L'architettura barocca hè consistente cù l'absolutismu, u so periodu rococcu finisce cù quellu di u despotismu illuminatu. È puderemu ipotesi chì se u baroccu hè esauritu, hè per via di l'esgotazione di a filosofia pulitica è religiosa (cuius regio, eius religio) chì si sustene.

Hè sustituitu da l'architettura neoclassica. U mudellu filosoficu in voga diventa a munarchia custituzionale inglese. A Guerra Americana di l'Indipendenza cumencia cù a redazione di a Dichjarazione di l'Indipendenza, si hè preparata a Revoluzione Francese . Un'altra era, più aperta demucratica, un altru stile architettonicu hè respunsabule di eternizzà i principii ...

L'architettura barocca riturnò à a moda in una forma neobarque in a seconda mità di u XIX seculu   seculu . Ùn hè micca cuncepibile chì currisponde à una certa reazione assolutista, in particulare in u Secondu Imperu di Napulione III è in Austria-Ungheria di Franz Joseph I

Noti è referenze

Vede ancu

Articuli rilativi

  • Arti barocchi
  • Churriguerescu baroccu
  • Baroccu napulitanu
  • Baroccu sicilianu
  • Rococò frédéricien

Bibliografia

  • Pierre Charpentrat, Hans Scharoun (prefata), Peter Heman (ritratti), Baroccu. L'Italia è l'Europa Centrale, Fribourg, l'Office du Livre, 1964.
  • Frédéric Dassas, L'illusione barocca: Architettura tra u 1600 è u 1750, Gallimard, Parigi, coll. "Scopre Gallimard / Arti", 1999
  • Frédérique Lemerle è Yves Pauwels, Architettura à l'epica del barocco, Flammarion, Parigi, 2008 (notice BNF No. FRBNF41354233); Traduzione inglese, "Baroque Architecture", Flammarion.
  • Christian Norberg-Schulz, Architettura di Barocco lato e Rococco, Berger-Levrault, Parigi, 1983.
  • Christian Norberg-Schulz, Architettura barocca, Architettura Electa, Parigi, 2002.
  • Eugenio d'Ors, Du Baroque, Parigi, Gallimard, 1935, reedizione Collezione Idées / Arts, 1968.
  • Victor-Lucien Tapié, Baroccu è classicismo, Plon, Parigi, 1957.

Tags:

Architettura Barocca U principiuArchitettura Barocca Orìgine di a parollaArchitettura Barocca CaratterìsticheArchitettura Barocca Varianti regiunaliArchitettura Barocca Declinazione è legatuArchitettura Barocca Noti è referenzeArchitettura Barocca Vede ancuArchitettura BaroccaAuropa

🔥 Trending searches on Wiki Corsu:

HaitiTafonu di u CumpuledduBambiGuerra fretaAtti di l'ApostoliMauritiusAlosaLingua catalanaMessicuDetroit2021Cumuna di CorsicaSambucucciu d'AlanduFinlandiaPerdono Mio DioStella cadente2015Baghdad31 di dicembre1 di maghjuHTMLIndia7 di ghjennaghjuBangladeshStati Uniti d'AmericaLogicaLepru corsuPrima guerra mundialePedi puddinuKeniaImelda MarcosTangu2 d'aprile1 di lugliuMari CaspiuBastiaUn pezzu di petra nera19 di settembreLingua corsaNanna di PallecaProtealesHartford (Connecticut)Mitulugia25 di ghjennaghjuRussiaGhjacumu Santu VersiniWikiGerald FordMari TirrenuCostituzione corsa 1755SaskatchewanEliu (mitulugia)Francuforte nant'à u MenuBosnia è ErzegovinaR. KellyLinguisticaAvifauna di CorsicaParighji2008Università Niccolò Cusano1903🡆 More